Monthly Archives: mai 2009

Rosii ,legarea la araci,stropirea si copilirea

Stropirea

Era musai sa le stropim desi este sarbatoare,Dumnezeu stie ca bolile plantelor ca si ale animalelor nu asteapta si trebuie actionat,asa ca am prins un culoar cu soare,dupa ce s-au zvantat frunzele lor de la ploaia de asnoapte si le-am stropit cu piatra vanata,in care am amestecat un albus batut,pentru a se fixa pe frunze .Acum este dupa ploaie si iar a iesit soare si ,ma rog,este vreme de mana la vie si la rosii.

Am stropit si pe pamant in jurul plantelor,caci, cica, de acolo vine mana,  cand da caldura mare….

Legarea

Voi arata si cum leg eu rosiile la araci.

Prima legare este de tinere dreapta a plantei atunci cand este vant puternic si altfel s-ar culca la pamant sau s-ar rupe tulpinile lor firave.Asa ca aceasta prima legare o fac cam la 0 saptamana  ,doua dupa ce le plantez in gradina.Se ia un fir de rafie  mai lung un pic de-un cot(de la varful degetelor pana la cot) ,se introduce firul pe sub o frunza groasa,cam a treia dejos in sus si se leaga o singura data dar fara sa strangem pe tulpina plantei,ba dimpotriva sa fie planta libera sa se ingroasa fara sa o deranjeze legatura.Apoi se da de doua ori pe dupa arac si a doua oara se strange tare si se face nod,sau funda(ca acest fir il voi refolosi mai tarziu,legatura fiind importanta doar pana creste planta.

PRIMA LEGAREDesigur ca de la ploaie firul s-a intins,iar planta s-a ingrosat asa ca nu se prea vede ca era larg legata,tulpina s-a ingrosat de atunci.Dupa cum am spus acest fir il dezleg chiar la a treia legare si-l refolosesc,nu din economie, neaparat, ci ca nu mai are importanta pentru planta,el si-a facut treaba cand planta era mai mica.

A doua legare se face sub prima inflorescenta astfel ca sa sustina fructele,patlagelele cand vor fi mari si grele.Se ia un fir tot asa de lung,dar nu elastic,eu folosesc ghem de rafie din comert si se introduce pe sub frunza de la care pleaca si floarea,adica ciorchinele de flori.Se leaga o singura data tulpina rosiei,tot asa larg,ca sa aiba loc sa se ingroasa tulpina si apoi se da de doua ori pe dupa arac astfel ca firul sa fie strans pe arac si se face nod.Aceasta legatura este foarte importanta pentru sustinerea patlagelelor.

A DOUA LEGARESe vede cum a fost copilita planta chiar deasupra legaturii,dar mai demult.

S6300504 A DOUA LEGARERepet ca firul se strange cand se usuca,pe langa arac.E bine sa gasim un nod sau o deformare a aracului si deasupra sa facem legatura pentru a nu aluneca firul cand se fac rosiile mari.

Le-am stropit asa ca s-au facut albastre.Acum este dupa ploaie si tot se mai vede,iar cand se usuca se coloreaza mai tare.Vreau sa spun ca solutia nu se spala de pe frunze la primele ploi…asa ca sper ca ,desi nu sunt bolnave rosiile mele le-am protejat de mana care va urma in caz ca se incalzeste tare vremea si umezeala + caldura mare= mana

ROSII VOPSITE

S6300505 ROSII VOPSITE

Copilitul

Se rup toti puii de jos in sus pana la ultimul ,ramane doar varful.In caz ca planta dezvolta 2 varfuri(eu am si cu 3) atunci raman ambele varfuri doar daca este singura la arac,iar daca sunt 2 plante la arac se lasa un singur varf.Sa nu confundati puii plantei cu inflorescenta(asta este galbena) puii sunt ca niste plante mici.

Exista rosii pitice,seminte de la unguri,care nu se copilesc,se lasa sa faca tufa,caci ele cresc pe orizontala si nu pe verticala.

Daca lasam mai multi pui la planta cu gandul ca si puii fac flori si fructe o sa avem dezamagirea sa nu fie de caliate,sa fie mici sau deformate.

Poze AICI

Penultimul vagon

A fost odata o familie de tineri casatoriti care a plecat intr-o vacanta de iarna la parinti,departe…Si-au luat bilete de tren accelerat din gara lor si dupa ce-au ajuns in tren,fiindca era ora mesei de pranz si ei acasa n’avusesera timp sa manance pranzul,o mancare calda, s-au dus la vagonul restaurant,care era mai in fata,spre locomotiva.Si-au stat ei acolo pret de vreo 2 ceasuri,doua si  jumatate,au mancat peste prajit ,au baut cico sau brifcor, cate un ness in timp ce acceleratul gonea pe  langa munti.Bagajele si hainele groase de iarna au ramas in vagon fiindca in tren era cald si bine.La intoarcere se ghidau dupa culoarea rosie a paltonului ei si se uitau in fiecare compartiment cu coada ochiului caci rosu-ti sare-n ochi,insa au ajuns la sfarsitul trenului si paltonul rosu n-a aparut.Da,locurile lor de pe bilete nu mai erau la locurile lor,au disparut si aveau sa afle de la controlor ca ultimele doua vagoane ramasesera in Sibiu.Si totul s-a recuperat.Era in anii 70

Am vopsit vagonul meu cu locuri FARA LOCURI,in culoarea paltonului, cu poezia Acceleratul de George Toparceanu

Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin…
Din frunzisurile grele
De-nnoptate tot mai vin
Glasuri mici de pasarele…

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri…
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare…
Vine!…

Fulger negru… trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantultuna,
Zarile de-abia-i ajung…
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata…

A trecut…
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere…
Scade-n departare…
Piere…

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?…Ce-i?…Ce-a fost pe-aici?…
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul..

Precizare.Spre gara sidefie,skamionde

Cuvantul conductorului:”Acum eu sunt mecanic de locomotivă cu aburi. Orăşelul se numeşte Mine Însumi.
M-am hotărât să plec într-o călătorie spre gara sidefie, departe, departe, la oceanul acela neştiut.
Vreau să întâlnesc oameni sinceri şi să vorbim de-ale noastre.
Am vopsit pe locomotiva cu aburi o poezioară dragă mie şi am plecat din Mine Însumi spre Of, mă.”

„Le-am rugat pe CELLA şi pe White Noise să-şi lege vagoanele de locomotiva cu aburi, cu dorinţa ca, la rândul lor, să invite câte doi călători cu vagoane proprii.

Regulile sunt simple:

-A fost odată… o povestioară;

-Aşa am vopsit: o poezie dragă.”

PS. SkyRain este locomotiva,iar CELLA dupa ce mi-a pierdut vagonul mi-a zis sa mi-l agat de al ei  😀

Le multumesc amandurora si doresc calatorie placuta lui Gabi si Laurei  .

Si le invit sa-si incadreze vagoanele lor in orice alta parte a trenului  in afara penultimului vagon 🙂

Actualizare: Sunt invitati toti cei care doresc sa intre-n joc, sa scrie pe blogurile lor  si sa-i dea de veste mecanicilui de locomotiva pentru a sti dumnealui cati carbuni sa arda pe ora  🙂

Aseară pe HBO

Bun venit in Coreea de Nord,este documentarul care m-a tinut lipita de ecran aseara de la ora 8.Trebuie sa-l vedeti,trebuie sa-l vedem si sa ne amintim.Am fost si noi pe-aproape.Este in program  Marti 2 Iunie de la 23:40 si tine 72 minute.Iata statuia lu’mult iubitu conducator in fata careia grupurile de vizitatori se aliniaza pe 2 randuri si se inchina,dupa ce depun la poalele ei buchete scumpe de flori.

Grupul de turisti cehi si-a ales o destinatie bizara pentru a-si petrece concediul,caci cine ar alege sa vada iadul?Trebuie sa ai curaj,mai ales cand deja l-ai trait si tu.Ce m-a impresionat foarte mult a fost gestul lor dupa ce au urmarit un spectacol festiv,dat de copii,care bineinteles ca-l preamareau pe tovarasul,de a le darui acestor copii cate un buchet de flori asemanator cu cele pe care le depuneau la statuie.Copiii au fost uimiti,nu se asteptau ,acolo la ei,erau doar folositi si nu felicitati,erau niste unelte,astfel ca acest gest al turistilor care s-au napustit spre scena cu flori a fost tulburator pentru toata lumea…adica noi si copiii.Trebuie sa-l vedeti,n-o sa regretati si viata vi se va parea altfel dupa asta,invers decat mi s-a parut mie cand m-am intors din America.

Hotelul neterminat

Statuia lui Kim Ir Sen