Monthly Archives: decembrie 2010

Australia, iubirea mea

Posted on 31 decembrie 2010 by Elisa| 29 Comments

Daca m-a intrebat cineva cum a fost in Australia i-am spus ca minunat de frumos. Am vazut totul prin culorile sufletului meu si culorile erau de roz si verde, de galben auriu si argintiul oceanului, de albastru nemaintalnit al cerului pictat cu albul norilor ca de ingeri. Culori de zambet, asteptat,  de  prunc frumos,  culori dragi mie, toate si in care  mi-am imbracat/invesmantat sufletul ca sa  pot rezista dupa aceea….

Australia este iubirea mea fiindca acolo traiesc  copiii mei . Fiindca este  imparatia curateniei si a bunului simt, fiindca oamenii sunt absolut dezinteresati de faptul ca tu ai o pana pe undeva, fiecaruia ii pasa doar de el atata timp cat ceilalti respecta regulile.Si, ceilalti le respecta. Eu sunt ca ei, mie nu-mi pasa daca cineva iese din tipar, nu-mi  pasa si nu judec si nu ridiculizez exceptiile de la regulile mele atata timp cat aceste exceptii nu frizeaza vulgarul, prostia si altceva neplacut, care sa ma afecteze pe mine.Eu simt ca nu trebuia sa ma nasc in tara asta, sunt altfel si am gasit, prin locurile pe unde am umblat, acest fel de-a trai altfel.

Acum, cu trecerea dintre ani simt si mai mult si parca ma doare un pic( in acelasi tiimp ma  bucur ) ca ei sunt inaintea noastra nu cu 6 ore si nici cu 6 ani ci cu 6 decenii, poate chiar cu un secol.

Pentru copiii mei este o sansa nemaipomenita ca sunt acolo, este ceva ce, dupa patru ani si jumate , nu mai realizeaza. Viata are greutati oriunde, insa, baza de plecare nu este aceeasi peste tot. Si nici imprejurarile, sansele si conotatiile politico-sociale,  nu-s aceleasi. Sunt niste norocosi .

La  Multi Ani, dragii mei Lara, Andreea si Cosmin! An Nou Fericit !Sanatate si bucurii !Tot ce va doriti in 2011 sa vi se implineasca!

Multumesc prietenilor mei din blogosfera, fie ca au sau nu blog, cei care m-au cautat sa-mi tina de...frumos in timp de precipitatii sau in vremuri senine.

Multumesc celor multi care nimeresc pe blogul meu (google.ro ) si afla ceva, ce ii intereseaza, de aici. Multumesc.

La Multi Ani, tuturor!

AN NOU FERICIT!

Posted in Anul Nou, Australia, Sarbatorim

Tagged , , , , , ,

Si…finalul

Posted on 31 decembrie 2010 by Elisa| 9 Comments

Desigur ca nu am prins legatura Munich- Sibiu insa Lufthansa este o doamna, mi-a/ne-a dat cazare si masa.Suuuuper!!!

Acolo m-am intalnit cu un baiat din Texas , de 18 ani, care venea la Scorei, la bunici  si cu domnul primar de Avrig cu sotia sa. Foarte fain!Mi-a prins tare bine ca nici nemteste nu o rup.Mama stia ceva de la piata din Jimbolia.

Pe scurt, caci mai sunt cateva ore din 2010 , la cazare in loc sa dau tichetul specific pentru hotel (de  care era atasat un biletel) am dat boarding tichet.Eram sleita si la  propriu si la figurat, nu mai aveam ordonate tichetele, erau toate in acelasi loc si cele de la dus si cele de la intors. Ma gandeam doar la dusul ce va urma, nimic nu mai conta. Era joi seara , am trait o joi de pomina si plecata de la copii, din casa, miercuri la 12 . Pe scurt, am gasit si tichetul de hotel, m-am dus cu el la receptie, insa,  fiind  coada mare, inca,  l-am dat si pe acela si nu am primit nimic in schimb. M-am trezit la imbarcare ca nu-i bun tichetul si sa-l caut pe ala bun.Lady, o fi la hotel, nu mai am altul (i-l dadusem, fara sa vad, pe cel de dus spre Singapore care nu avea rupt cotorul).Ea, draguta si nervoasa mi-a facut alt tichet  si mi-a zis sa urc imediat  ca se inchid usile. Aveam locul 6A. Desigur ca aici 6 era nenorocirea de a incurca tichetele si A bucuria de  a urca , totusi, in avionul de Sibiu.

La Sibiu nu venea valiza mea cea colorata si deosebita de restul valizelor negre. A venit Luni , dupa trei zile si marti ne-am dus noi dupa ea.In timp ce telefonul suna si ma anunta vestea buna era la noi vecina cu pomana, murise , in noaptea in care am ajuns eu acasa,  mama ei de 90 de ani, o femeie destoinica si sanatoasa,  murise de batranete. Dumnezeu s-o odihneasca pe mama Reli ! Vecina mea s-a bucurat de sufletul bun al mamei ei care a facut sa-mi vina asa o veste buna taman atunci.Si s-a mai bucurat de vestea ca avem nepotica fiindca  nu stia de ce  m-am dus eu la copii.

Astea fiind spuse eu le-am uitat deja de mult si deja ma gandesc la  urmatoarea calatorie, ma gandesc,  adica fac economii.Nu , insa, la  mancare, nu acum,  de la anul  😀

Asa cum am scris, intr-un comentariu,  as vrea ca cele rele sa se spele si cele bune sa se-adune,  la anul si la multi ani !Si la voi, deasemenea!

An nou fericit!

[Toate peripetiile de la intoarcerea  mea acasa  : Romani in lume, Prin  aeroporturi, Pe Heathrow si aceasta. Pe calendar sunt localizate la 28, la 29, la 30 si la 31 decembrie].

Pinguri pentru prieteni , cu toata admiratia si dragostea mea:

Papa (La multi ani romani dumneavoastra! Primiti cu blogusorul?) Caius (Colectionara de cosmaruri ) , Gabi (La multi ani 2011! ), Cammely (La multi ani tuturor celor care mi-au trecut pragul !) , Gabi-Supravietuitor’s Bllog (Felicitari de Anul Nou ), Ioan Usca (Bilant pozitiv), Carmen (La Multi Ani! ), Matilda (Declaratie pe propria raspundere ), Theodora( La multi ani cititorilor  blogului meu ) , Redsky (La Multi Ani, 2011 !), Gabriela Savitsky (Anul Nou ) Ninu (La multi ani loooome! )

Posted in Amintirile mele, Calatorii

Tagged , , , , ,

Pe Heathrow

Posted on 30 decembrie 2010 by Elisa| 25 Comments

Va dati seama ca nu am nicio poza din perioada asta stresanta prin care am trecut. Am pozat la inceput, atunci, in Perth si speram ca, de-a-lungul calatoriei, sa tot fac poze, sa postez pe’ndelete calatoria mea de intoarcere, sa scriu pe blog si sa am ocupatie in loc sa bocesc de dor si de cruda realitate ca n-o mai tin in brate pe Lara, curand. Asa mi-am pregatit eu intoarcerea, in mintea mea, insa, nimic nu s-a intamplat cum am vrut.

Dar inainte a fost Londra unde am aterizat dupa 13 ore de nesomnul de noapte.Toata lumea avea mai multe bagaje de mana, nu era nicio restrictie la astea de mana, puteai sa te incarci ca magarul cand suie la munte.

Dupa cateva zeci de minute de la aterizare eu inca mai bajbaiam cautand Terminal 1 . Imbracata gros  si agitata cumplit intrebam din loc in loc.Nu mai vedeam indicatoarele, va imaginati ce era de capul meu daca nu puteam urmari traseul dupa indicatoare? Ca n-o fi chiar asa de intortocheat, insa eu nu mai gandeam, am actionat pur si simplu ca un animal haituit.Cine ma haituia? Spaima ca voi pierde si aici legatura si voi mai intarzia o noapte prin aeroport. Si greutatea bagajelor ce atarnau de mine. Acum, cu stirile astea, am vazut ca ei nu dadeau cazare ca si namtii. Intr-un sfarsiit am ajuns unde trebuia mi-a dat tichet de imbarcare insa gate-ul nu era specificat, era cu semnul intrebarii.Ma duc la Departure si vad avionul meu de Munich ca pleaca la 11;05 si acum era 10;40 insa la Gate scria Please wait si asa a ramas scris pana cu  zece minute inainte de ora decolarii. Decolare care s-a amanat cu doua ore, asta ca sa nu mai prind eu legatura mea la Munich.

Dragilor, tot ce vreau sa-mi ramana in amintire de pe acel aeroport este sau sunt doi oameni de culoare, care mi-au fost de un nemaipomenit ajutor. Primul, vazandu-ma panicata, aproape vorbeam singura, imi spuse ca nu e cazul sa fiu ingrijorata fiindca daca nu pleaca avionul nimeni nu pleaca nu numai eu, lucru evident insa pana nu mi l-a spus el nu l-am sesizat. Celalalt mi-a spus sa-l urmez ca si el tot cu zborul aceata va pleca. Si, uite-asa,  m-am trezit la Gate 5  facand parte dintr-o multime de oameni care asteptau imbarcarea, mai multi fiind in picioare, ca si mine. Doua ore au trecut asa.Ma mir ca nu m-am prabusit langa bagaje.De fapt, in Perth lumea statea pe jos, era mocheta si din loc in loc, pe langa banci, vedeai grupuri stand pe jos impreuna cu copiii lor. Aici,  sa ma fi asezat eu pe jos cred ca ma privea lumea cu ostilitate, sau cu mila.

Mare diferenta intre Europa si retul lumii , credeti-ma, m-am simtit in largul meu in Perth, in Singapore si cum am ajuns in Europa deja a inceput stresul mare.Acolo, in Australia si Singapore nimeni nu rade de tine daca bajbai ceva in engleza, te intelege si te ajuta. In Europa trebuie sa fii perfect altfel complexul de inferioritate iti blocheaza gandirea. Asa am perceput eu. Iar cei doi domni de care am spus mai sus sigur nu erau europeni.

Totusi ceva minunat, legat de limba lui Shakespeare, am trait.In avionul care ma ducea de la Londra la Munich am ascultat cea mai frumoasa si ingrijita limba engleza vorbita de o doamna profesoara. Mi-a atras atentia cand a pronuntat ceocesco si ca a fost omorat , povestea cu vecina ei, stand in spatele meu si asa am avut cateva zeci de minute minunate.Pur si simplu eram fascinata de pronuntia ingrijita, era ca si in Forsyte Saga .Va mai amintiti?

Posted in Amintirile mele, Calatorii

Tagged , , ,