Sunt norocoasă

Eram profesoara de fizica la un liceu industrial si am avut elevi minunati, care m-au facut sa nu ma rusinez uitandu-ma inapoi.Aveam proiecte mici si inguste pe care mi le-am indeplinit de fiecare data.Am fost insignifianta , modesta si tacuta fiindca planurile mele legate de profesie nu erau impartasite de multa lume.Pe mine, insa, ma acaparau aproape total si bucuria cu care-mi desfasuram orele de servici era , cateodata, nemasurata. Ii descopeream pe ei si ma redescopeream pe mine.Si, fara falsa modestie, imi placea.
Niciodata, dar niciodata, inainte de pensionare, nu m-am gandit ca-mi voi depasi aceste limite, casa, servici, casa, servici.Niciodata nu m-am gandit la calatorii, fiindca stiam cat de costisitoare sunt ele. Deci, nu am visat niciodata sa calatoresc, insa, am visat sa castig la loto si am visat ce sa fac cu banii.Atat am visat in toata viata mea, nimic altceva. (Denumirea blogului nu are legatura cu astfel de vise ci cu faptul ca este atat de frumoasa, uneori, gradina mea, incat pare de vis, pare ireala, ca multe alte lucruri din lume).

Ceea ce mi s-a intamplat, doar s-a intamplat sau, mi-am dorit foarte mult.Si am luat hotarari la momentele potrivite. Asa s-a intamplat sa calatoresc in California.M-am pensionat la 1 decembrie si pe 8 decembrie aveam biletul.De fapt, biletul il aveam de dinainte si a fost un pivot important in demersul pensionarii in timpul anului scolar.Dar, era la termen, exact cum zicea legea de atunci.Si am vazut America, Oceanul Pacific la picioarele mele si cel Atlantic, dincolo de nori, zarindu-se de la hubloul avionului. Eu care nu am visat niciodata asta?!

Apoi, mai tarziu,am crezut ca voi vedea si Canada.Fiul meu avea un dosar pe care eu il rasfoiam cand stergeam praful, la el, in apartamentul in care locuia si dosarul acela tremura in mainile mele ca intr-o zi se va finaliza si nu-mi voi mai vedea fiul atat de des, acasa la mine. Era un pic si speranta, ziceam, in gand, ca bine face ca are planuri mari pentru unica sa viata.Si apoi totul s-a linistit, lucrurile mergeau bine, s-a casatorit si asezat, la firma la care lucra ii mergea bine, era trimis in America, la firma mama, in Scotia si in Franta, la filiale, in delegatie sau asa ceva. Eu eram fericita ca poate calatori si vedea , macar el, lumea, adica si alta lume.

Si-a fost o zi in care m-a sunat sa-mi spuna ca vor pleca in Australia ca a luat interviul si-i va facilita, demersul, firma la care va lucra.Nu-mi amintesc sa fi fost necajita,doar ingrijorata.

Nu, nu am visat sa calatoresc vreodata in Australia insa dupa ce copiii au plecat mi-am dorit, fireste.Intotdeauna i-am spus ca nu are sens sa ma duc inainte de a fi nevoie de mine acolo, inainte de a aparea, pe lume, un bebelus. Si asa a fost.
Era ziua noastra, 27 ianuarie, cand fiul nostru ne-a spus ca o sa fie tatic si noi bunici.Ce dar mai minunat puteam primi de ziua casatoriei noastre? Si, imi amintesc cat de intens m-am rugat, sa se intample asta anul acesta, la trecera dintre ani.

Rugamintile de la trecerea dintre ani se implinesc, cateodata. De aia spun ca sunt norocoasa.
Va doresc, tuturor, sa vi se implineasca dorintele puse la trecerea dintre ani.Din tot sufletul va doresc.AN NOU FERICIT!

39 Responses to Sunt norocoasă

  1. An nou fericit, Elisa !
    Mi-am pus si eu dorinta ca in noul an ce va venii sa pot manca zacusca facuta de tine… si clatite facute de Zinca , acu sa vad daca se implineste. 🙂

    • Ninule,ce rau imi pare ca nu am spus esentialul: ca sa se implineasca nu trebuie sa spui nimanui dorinta 😀 Acu’pune-ti alta 😉 dar nu acum, atunci, la trecerea dintre ani…

  2. Pfuaiiii ..deci mai tre sa treaca inca un an ca sa mi-o pot pune iar pe asta ?….
    Doamneeeee… trebui eu sa ma laud 🙁
    Huuh 🙂

    • Dorinta asta a ta este ca si indeplinita, doar ca eu nu am facut zacusca anul acesta si cea de anul trecut nu cred ca te ” aranjaza” hahaha! Adica,stai nitel, am facut in Australia, cred ca mai este un borcan de 800 acolo 🙂 Musai sa-ti doresti ceva mai greu de indeplinit :)))))

  3. Elisa, da, suntem norocoase, dar nu trebuie sa ne mandrim cu asta ca noi n-avem nici o contributie.Soarta, destinul, astrele … de fapt, numai Bunul Dumnezeu. Sa-i multumim pentru norocul de a respira.
    Ninu, nu te grabi, toate la timpul lor. Ai tigaie de clatite ?

    • Daca ce-am spus eu suna a mandrie atunci este clar ca una vreau eu sa spun si alta se citeste pe randuri 🙁 Din pacate. Chiar asa am si spus, ca nu am vreo contributie, ca nici macar nu am visat sa calatoresc in lume, peste oceane si , totusi, s-a intamplat.Desigur ca multumesc in fiecare zi pentru tot, dar nu pot sa nu ma intreb : daca nepoata mea nu ar fi plecat in California si fiul meu nu ar fi plecat in Australia atunci as mai fi avut aceasta sansa/ocazie/noroc sau cum vrem sa-i spunem? Cred ca nu.
      Merem la Ninu, cand se fac gogosarii, sa-i indeplinim dorintele? 😉 😆 😛

  4. Dumnezeu ascultă toate rugile, iar celor buni le îndeplineşte. Să fii sănătoasă, Elisa, să te poţi bucura de toate cîte ţi-au fost date. Mai ales de nepoţica ta cea scumpă.
    La mulţi ani, bunicuţo ! 🙂

  5. Scumpico, eu nu cred in noroc si nici in dorinte indeplinite ca urmare a exprimarii lor. Cred insa ca sunt lucruri pe care le constientizam si lucruri care, desi ne apar ca din senin, zaceau totusi in stare latenta printr-un cotlon al subconstientului nostru.
    Pe de alta parte, mirajul travel-ului e exact ca orice alt miraj. Ti-l doresti cu ardoare cind ti-e interzis sau cind n-ai posibilitatea sau pur si simplu, cind nu-l ai. Dar o data ce-o poti face la orice ora, dorinta incepe sa paleasca. Natura umana, de! 😉

    • Asa o fi 🙂 ce sa mai zic? De fapt eu am la baza acestui text doua idei principale (nu cred ca ele au fost asa de vizibile) si anume ca nu visele se implinesc, adica nu se implinesc visele ci dorintele asociate cu rugaminti.
      A doua idee era ca nu depinde doar de tine sa ti se intample o dorinta mare de tot, ca destinul, in care eu cred, joaca un rol esential. Nu crezi?
      Tie,Papa, nu ti s-a intamplat nimic bun la care nu ai meditat, la care nu ai gandit si sperat? Tot ce ai trait, pana acum, este rezultatul vointei tale constiente sau subconstiente?

      • Din capul locului trebuie sa spun ca nu cred in destin sau in „asa mi-e scris” Evident ca ce mi s-a intimplat pina acum e si datorita anumitor factori externi si independenti de vointa mea. Dar ce spuneam e ca nu cred in ceva sau cineva care sa-mi asculte rugile sau sa-mi intuiasca visele si sa mi le implineasca sau sa ma ajute sa le indeplinesc.
        Hai sa-ti spun ceva ce am mai spus pe blog. Presupunind ca ar exista un cineva care sa ma auda, desi eu nu ma rog, si sa ma ajute pe mine sa-mi fie bine, as spune ca acel cineva a incurcat lista prioritatilor. Sunt oameni care trec prin chinuri si suferinte insuportabile si care desi se roaga, nu-i ajuta nimeni. Sunt copii, nevinovati care mor cu miile si care n-au cum sa se roage si pe care nu-i salveaza nimeni din proprie initiativa. In aceasta situatie, crezi ca as accepta ajutorul acelui cineva, doar ca sa-mi ofere mie posibilitatea de-a vedea lumea? Niciodata. Dar, evident, asa gindesc eu si nu pretind ca sunt vreun exemplu de urmat.

        • Eu nu mai spun decat atat: daca ar fi doar legenda si Iisus nu ar fi existat cum de a rezistat 2000 de ani aceasta ca legenda si cum de, in Germania, majoritatea bisericilor nu au suferit, nu au fost afectate, nu s-au prabusit la bombardamentele din razboi?
          Si mai zic asa cum un mare erudit a spus: daca D-zeu nu exista si eu cred atunci nu am nimic de pierdut, insa, daca exista si nu am crezut atunci multe am de pierdut.
          Si, Papa draga, iti mai spun ceva, unii oameni au un al 6-lea simt si simt, in anumite momente ale vietii lor ca cineva i-a ocrotit si nu s-au pierdut pe drum. Eu am simtit asta de cateva ori in viata mea si nu vreau, sub nicio forma, sa zic ca sunt sau au fost coincidente.Iar daca au fost coincidente atunci zic ce-a spus Einstein:
          „coincidentele sunt modul lui D-zeu de a ramane anonim”

          • Elisa
            Sunt religii care au rezistat zeci de mii de ani, nu doar doua mii, dupa care au disparut. Nu contrazic nimic si pe nimeni, imi spun doar parerea asa cum mi-o dicteaza logica cu care sunt inzestrat si pe baza cunostiintele acumulate. A propos de citatele mentionate, as spune ca daca exista, e suficient de destept sa-si dea seama ca nu am cum sa-l percep. Iar daca vrea sa-l percep, ar trebui s-o faca raportat la simturile cu care m-a inzestrat, chiar el. Iar daca-si doreste anonimatul, asa cum spune Einstein, de ce l-as demasca sau deranja eu, impotriva vointei lui? Gindeste-te doar la atit. Daca ai fi crescuta in Italia, ai fi fost, foarte probabil, catolica. Daca te nasteai in Arabia Saudita, ai fi fost musulmana. Iar daca ai fi crescut complet izolata, intr-o jungla amazoniana, crezi ca te-ai fi rugat lui Iisus? Cum de copiii nu se roaga pur si simplu, fara sa le spuna cineva? Si atunci, e chiar vorba de faith sau de circumstante?

            • Pare logic tot ce spui tu insa eu stiu ca atunci cand era sa ma calce, din spate, o masina, iesita de sub controlul soferului, l-am invocat pe Ingerul meu Pazitor si volanul masinii s-a rotit cu 90 de grade evitandu-ma la 10 cm. Ingerul Pazitor tine legatura intre noi si Dumnezeu iar daca mergem mereu la biserica, participam la incarcarea noastra cu o stare de bine si atunci Ingerul poate lucra” pentru noi.
              Cum iti explici ca batranele care merg sistematic la biserica sunt , pe aici, nanogenare?
              Poate ca exista si alte metode de a te incarca cu o stare de bine care sa tina mai mult de cateva secunde 😀
              Cum de copiii nu vorbesc pur si simplu? Cum de nu merg pur sisimplu? Pentru ca trebuie sa invete aceste practici.
              Religiile de care spui si stiu si eu au toate la baza pe Fecioara Maria si pruncul Iisus,intr-o forma sau alta sunt ca si dialectele unei limbi:)
              Of, nu polemizam,da? Dooar vorbim ca la un pahar de vin, da, Papa?

          • Elisa
            Vezi tu, spre deosebire de alti credinciosi, tu ai o mare calitate. Esti dispusa sa porti o discutie pe aceasta tema. Evident ca nu e o disputa. Suntem fiinte inteligente cu puncte diferite de vedere, referitoare la un anumit subiect si nimic mai mult.
            Uite, si eu am un asa zis inger pazitor, dar eu ii spun autosugestie. Ingerul asta al meu ma ajuta sa trec peste situatii dificile si sa-mi pastrez increderea in mine. Ma convinge ca sunt suficient de puternic, fizic si mental, ca sa infrunt incercari care-mi pun rabdarea si vointa la incercare. Ca sunt capabil sa-mi realizez golurile si aspiratiile. Dar spre deosebire de alti ingeri, acesta imi spune care-mi sunt limitele, nu incearca sa-mi vinda iluzii, promitindu-mi vreun ajutor divin. 😉
            Fii atenta, exemplul cu copiii este in sprijinul afirmatiilor mele. Ei invata de la noi pina si religia, deci nu e vorba de faith, asa cum se pretinde. Daca ar fi har divin, ar pogori asupra lor, indiferent unde si cine i-ar creste. Pentru ca, nu-i asa, harul divin este superior invataturii parintesti sau hai sa-i spunem, umane. Asadar, un copil nascut si crescut intr-o familie de musulmani, ar trebui sa fie crestin, daca acest har ar exista. Dar vezi ca si asta-i dobindit prin influenta, ceea ce-i confera un caracter uman, nu divin. Pe de alta parte, incearca sa privesti din punctul meu de vedere. Cine e sa spuna care dintre religii e cea adevarata, daca e vreuna? Interesant e ca fiecare se considera posesorii adevarului absolut. Si inca ceva si tac 😀 Toti credinciosii sunt ingrijorati de viata de dupa si vor sa mearga bine pregatiti. Intrebarea e, cum ne-om fi pregatit pentru viata asata, ca din cite vad, ne descurcam destul de bine, fara sa ne fi pregatit in prealabil 😉

  6. Oops! Uitasem. La multi ani, la multa sanatate si la multe teluri indeplinite! 😉

    • Papa,
      pot sa-ti spun ca mie mi-e confortabil sa cred fiindca ma simt ocrotita pana in maduva gandurilor mele.Apoi, simt ca asa ii pot ocroti si eu pe ai mei, prin gandurile bune si rugaciunile mele. Daca nu as crede m-as simti suspendata intr-un hau pe care nu l-as intelege si nu l-as putea depasi.Nu stiu cum as tine legatura, in profunzimea fiintei mele cu cei dragi, altfel.
      Ma face si mai buna decat sunt prin nastere, gandind si actionand, cateodata, spre binele celor nevoiasi.
      Iar cat priveste viata de apoi nu prea sunt ingrijorata de ce o sa mi se intample mie acolo ci faptul ca exista ma face sa cred ca am o legatura cu parintii si bunicii mei, nu pot crede ca toata energia unui om inainte de ultima respiratie se prapadeste in MARELE NIMIC, pur si simplu nu pot sa cred, materialiceste vorbind, caci energia este insusire a materialului care prin trecere seamana cu reactia dintre un elecron si un pozitron transformandu-se in doi fotoni gama(lumina) [1e(-) + 1e(+)= 2 fotoni]. Cam asa imi explic eu trecerea in nefiinta.
      Acuma, lumina aceea poate fi intretinuta doar daca-i dai mai departe „energie” adica rugaciuni pentru sufletul celui disparut.
      Of, cred ca am complicat lucrurile insa eu asa imi explic fiindca, fiind de formatie realista, nu prea pot trai fara sa-mi explic aproape orice.Daca nu mi se ofera explicatii sau nu le inteleg atunci imi creez eu propriile explicatii, cum vezi mai sus 😀
      Eh, principalul este sa gandim si sa nu luam totul asa cum ni se spune si eu cred ca o fac. De altfel vreau sa-ti spun ca zilele trecute am iesit din biserica la frazele prostesti pe care le emitea, cu glas de lider de partid, preotul.Institutia destinata credintei , ei…asta este o alta discutie si sunt perfect de acord cu tine.
      La multi ani, Papa si tot ce-ti doresti de la 2011 !

  7. Elise,
    Fiecare gândește cum simte sau simte cum gândește..despre noroc nu prea discut.Nici despre destin. Sunt teme grele, nu-mi place să abordez o temă, decât dacă mă simt pregătită..
    Eu mi-am dorit să călătoresc.M-am pregătit pentru asta. S-a întâmplat să mă ajute și fiul cel mic.
    Este extraordinar să vezi lumea!!
    Știi ceva?
    Noi credem că este vorba, fie de noroc, cum spui tu, fie de o mare dorință, cum cred eu.
    Ar trebui să fie normal..după munca de-o viață, călătoriile ar trebui să fie recompensa!
    Eeee, zic și eu..
    Seară frumoasă îți doresc!

    • Daca as gandi ca tine, in acest comentariu, ar trebui sa sterg blogul, zau.Nu ma simt pregatita nici la nivel de semidoct in ceea ce scriu, de aia mi-e mare rusine cand ma citesc oameni eruditi .
      Da, asa cred si eu, calatoriile ar fi trebuit sa faca parte din viata, insa, draga Gina, nu uita ca daca traia ceausescu si acum, doar ei, favorizatii regimului, ar fi putut iesi din perimetrul tarii.
      Chiar daca s-au deschis granitele dupa 90 eu nu speram sa ies, chiar daca mi-am dorit, asa, ca ceva imposibil, nu as fi avut posibilitatea sa stau 3, 4 sau 5 luni in aceste locuri, cel mult un sejur in Europa. Seara frumoasa si tie 🙂

  8. Pingback: Dacă n-ați făcut asta de Crăciun… « Mirela Pete. Blog

  9. Zinca, am 3 tigai teflonate pentru facut clatite 🙂 una este noua in cutie… asa ca nu trebuie sa aduci tigaie..nici ingrediente… doar manutza de lucru si talentul 🙂

  10. Pingback: Organizaţia pentru cooperare economică la Marea Neagră,autostrada in jurul Marii Negre

  11. Pingback: Crin Antonescu: “Sugerez o alianţă, o comasare a acestor două mari partide. (…) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferenţele dintre noi. Este limpede ce ne uneşte” « Hai ca se poate!

  12. Pingback: Crin Antonescu: “Sugerez o alianţă, o comasare a acestor două mari partide. (…) Trebuie foarte repede să punem la o parte diferenţele dintre noi. Este limpede ce ne uneşte” « Hai ca se poate!

  13. Buna seara si bun regasit Elisa draga !
    N-am mai intrat de mult timp pe la tine si n-am stiut exact unde sa-ti las un comentariu , asa ca sper sa nu te superi pe mine ca l-am postat aici .
    Vreau in primul rand sa-ti urez sarbatori fericite, un An nou plin de impliniri, sa-ti fie familia sanatoasa, nepotica deasemenea sa creasca mare , fericita si norocoasa iar voua sa va lumineza viata cu toate etapele de crestere ale ei !
    Am avut si eu un an plin, am implinit si eu cu ajutorul bunicilor o dorinta de-a mea pusa in noaptea dintre ani sa pot ajunge cu gabriela la mare ca nu fusese niciodata si …s-a concretizat…asa ca peste cateva zile , in noaptea de revelion o sa-mi mai pun o dorinta ( realizabila ) si sper sa se implineasca deshii va fi din nou un an de criza.
    Am citit cateva articole de pe aici, m-au impulsionat, impresionat, mi-au facut bine in interiorul sufletului meu, ca de obicei atunci cand vin aici la tine si pentru asta iti multumesc ca existi in viata mea de….(3 ani?) nu mai stiu exact…oricum…de la rau(atunci)…la foarte bine(acum).
    Te pup draga mea, iti doresc numai bine si sper sa te vizitez mai des ca in ultimul timp !
    p.s O pup si pe gina ( daca ea gina pe care o stim amadoua de la vremurile de inceput a blogareli pe artistul) si ii doresc un An nou fericit si multa sanatate !
    LA MULTI ANI TUTUROR !

    • Buna seara , draga CRI 🙂 Bine-ai revenit la mine pe blog caci tu stii ca nu te mai gasesc(nici nu mai pot sa caut, este cumplit de dificil) in alte parti.
      Ma bucur ca esti bine, dar-ar Domnul sa fie tot asa!
      Gina va vedea mesajul tau si se va bucura ca si mine 🙂
      La multi ani si multa sanatate tie si familiei tale! Bucurii fetitei tale si tot ce va doriti!Te pup.

  14. Elisa, iarta-ma, nu asta am vrut sa spun.Ma refeream la faptul ca suntem atat de micuti in fata lui Dumnezeu…Sigur ca suntem norocosi, in primul rand pentru ca ne-am nascut.Te imbratisez cu multa caldura si sincera afectiune.

  15. Mergem la Ninu, da’ mai spre vara , sa nu ramanem in pana in aeroportul din…Rapolt. Sau poate luam trenul ca tot am primit reducerile pe CRF, ma si mir cata generozitate pe guvenanti.Cred ca au uitat de ele, ca altfel le taiau de mult.Bleah !

    • Normal ca tre’sa mai astepte, ceee…asa, hocus-pocus sa se pomeneasca cu noi doua la poarta? 😀
      Am inteles ca pista de aterizare s-a prelungit pana in fata casei lui, deci, no problem 😉 😛

  16. Doamna Elisa sunteti extraordinara atat va zic va doresc tot ce doresc parintilor mei si va spun din suflet ca am simtit de nenumarate ori ca in clipele grele Dumnezeu mi-a intins mereu o mana .Sa fim cu toti sanatosi sa ne bucuram de cei dragi si sa ne ajute domnul pe toti.AN NOU FERICIT SI LA MULIIIIIIIIIIIII MULTIIIIIIIIIII ANI!!!!!!!!

    • Diana, sa-ti de Dumnezeu sanatate ! Clipe minunate langa parintii tai, cand va fi sa fie si viata fericita acolo unde ati ales sa traiti, din tot sufletul !
      La multi ani !

  17. Pingback: Baconschi propune vot prin corespondenta pentru romanii din diaspora « Dum spiro, spero

  18. World ofSolitaire

    Elisa,
    La Multi Ani si Pensie plina de minuni! Eu insa, as inclina catre conceptia lui papagigli., poate si din cauza unei orientari metafizice. Si daca esti fiziciana, cred ca nu contesti faptul ca totul este energie. Singura mea suferinta este ca nu ma pot dumiri asupra inceputului acesteia.
    Pana la big bang, de unde sa ne-o imaginam? Sau un anume Dumnezeu a creat-o? Stii, ma intreb cum in fractiunea de timp dinaintea pericolului, ai mai avut timp sa te rogi. Nu cumva a functionat reactia, ataca si fugi?Nu vreau sa te contrazic, dar psihocibernetica ofera prea multe argumente care ar sustine ipoteza lui papagigli. Sper sa nu te indispuna scepticismul meu! Madi si Onu

    • Nu, nu ma indispune 🙂

      • Elisa,
        Si eu care voiam sa te provoc, fie si indispunandu-te!
        Noul post este un raspuns dat comentariului meu?
        Multumesc mult!Imi place sa observ, ca iti pastrezi sobrietatea didactica!
        Madi si Onu

        • La niciun examen nu am primit atarea intrebari, simultan.
          Ti-ai dat seama ca nu sunt adepta teoriei Big Bang, daca ai citit postarea curenta 🙂
          Da, nu stiu ce ma face sa fiu sobra, poate ca m-a cuprins o seriozitate de moment 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.