Poveste

Cand eram mica ( am fost si eu mica) aveam spirit de comerciant. Asa zicea Taica, tatal meu,  care ma incuraja sa fiu harnicuta, sa-mi  placa munca, sa-mi  placa natura si sa iubesc orice as face. Sa fac cu tragere de inima orice. Si astfel,  imi amintesc cum ma  lauda, razand totodata de mine, taica,   la lume,  ca faceam inele din lita (sarmulite de cupru ce se pun la  sigurante fuzibile) frumoase tare si le vindeam cu 3 lei la  copiii de pe strada,  stand in trepte,  la strada, unde ne jucam.

Eram nascuta sa raman la tara, sa fiu paurita  (adica taranca ) ceea ce am si ramas undeva in adancurile fiintei mele.  Dar, vremurile s-au schimbat, de  la tara au plecat toti tinerii satelor si  comunelor care nu vroiau sa  munceasca la colectiv.

Cand eram la  liceu, in Jimbolia, miercurea si sambata venea mama la  piata cu fructe si legume de vanzare.Eram incantata sa ies din curtea scolii si sa merg la piata s-o intalnesc pe mama, in pauze (scoala era linga piata ). Odata, mama,  avand treaba prin oras,  m-a lasat pe mine sa continui vanzarea cireselor.  Ce incantata eram!  Banii obtinuti i-am dosit intr-un buzunar dar i-am spus mamei ce-am facut si ea mi  i-a lasat.  Erau vremuri grele, eu, al treilea copil tinut la scoala cu bani grei si cel mai mic. Parintii mei aveau mari cheltuieli.

Am construit casa cu sotul meu si din motivul acesta ca aveam nevoie de pamant, de natura, de iarba, de verde, de rosii si ardei culesi de mine si asezati pe farfurie la masa de cina. De cirese culese de mine,  spalate si aduse la  masa pentru  a face bucurie. Trimise cu trenul la facultate, cand era copilul nostru la Timisoara.

Gradina pentru mine este natura . Este natura de care sunt legata prin nastere. Zeci de ani de cand cultivam aceasta gradina am avut intotdeauna produse de prisos. Dadeam surplusul cui se nimerea, vecinilor,  prietenilor si chiar le  puneam in strada,  in saci, sa le  ia cine are nevoie de ele (merele de vara ).

Capsunii s-au inmultit atat de  mult incat asta vara i-am rarit si aruncat peste gard, in buruiana, fiindca fiind prea desi nu mai produceau fructe de calitate.In timp ce ii aruncam ma durea sufletul. Atunci m-am gandit prima oara sa ii dau si altora si am scris postarea la care s-au inscris multi dintre voi,vizitatorii mei .

In fiecare vara  faceam bulion  din rosii minunat de frumoase,  coapte tare si dulci si aruncam cojile si semintele in curtea gainilor. Gaini nu mai tinem. Apoi m-am gandit,  asta vara,  sa separ rosiile dupa  soiuri atunci cand le tocam pentru a scoate sucul lor si asa am ajuns sa avem seminte,  din soiuri separate,   pentru inmultire.  Sotul meu a muncit mult sa extraga semintele din emulsia care le  inconjoara,  pe  fiecare in parte si care nu iese cu nimic decat prin frecare pe o sita.Treaba foarte migaloasa cand nu ai tehnica si totusi vrei sa faci un lucru bun.

Aveam lista cu inscrierile la capsuni,  aveam semintele de rosii  alese pe  soiuri, mai trebuia magazin. Magazin online, fireste, fiindca eu online am facut publice aceste indeletniciri ale mele. Jocul meu de-a vanzarea unor  produse, cu dragoste, putea continua. Fiul meu a inteles asta, ma cunoaste si m-a ajutat. Acum am cont paypal legat la contul bancar. Magazinul se va deschide intr-o saptamana, dupa cum avem timp de pus la  punct ultimele operatiuni. In magazin o sa ofer si alte produse,  de exemplu seminte de vinete albe , rotunde  pe care le-am adus din America si le cultiv an de an.

Lumea,  adica voi, dragi prieteni, trebuie sa intelegeti joaca asta a mea . Fara asta eu, fara placere, fara drag de lucrul pe care il fac,  eu nu pot lucra. Orice fac ii musai sa fac cu drag si placere,  altfel nu-mi iese, cred. Sigur ca sunt costuri, nu numai materiale si nu la castiguri banesti ma gandesc in primul rand.  Asta daca ati inteles ce am spus pana acum.

voi reveni

33 Responses to Poveste

  1. Pingback: BOGDAN HOSSU, PRIM MINISTRU ! | Madi şi Onu Blog

  2. Off topic
    Elisa, ce se intampla cu site-ul tau?
    Am primit pe blog 25 de pinguri, plecate de pe site-ul tau in 2010 🙂
    Sau poate blogul meu are probleme de nu au intrat pingurile la timpul lor
    Ma duc sa verific si site-ul 🙂
    Revin putin mai tarziu sa comentez al subiectul articolului
    Cu drag
    Theodora

    • Theodora,
      exact asa am primit eu pinguri de la tine, multe deodata, dar eram in Australia atunci si le-am gasit pe toate la spam, sau in asteptare, nu mai stiu, cert e ca le-am dat ok.
      Faptul ca doar acum ti-au ajuns pingurile pe care ti le-am dat anul trecut este de inteles 😀 De ce numai posta sa aduca scrisori dupa 20 de ani? 😉

  3. E minunat ca faci asta.Ar fi fost si pacat sa nu o faci.Este o indeletnicire legata strans de pasiunea de gradinar si e normal sa ai si beneficii pecuniare,nu numai sufletesti.
    Spor la treaba,ca de-acum incepe munca cea frumoasa.
    Iti doresc un we minunat

    • Victoria, pai nu, eu pot sa le arunc in continuare dar poate vrea domnul, poate vrea doamna 😀
      Poate e pacat sa le arunc si de darauit am daruit de cand ma stiu si voi si continua. Fiindca-mi place 🙂
      Ce face sotul tau? Cand se intoarce acasa?

      • Asa este Elisa.E mai bine sa daruiesti.Iar tu ai facut asta mereu.Eu deja am semanat cateva din semintele de anul trecut,de la rosii , ardei si vinete crescute din semintele tale.Te pup si iti multumesc.
        Marius e bine.Mai greu e cu dorul de copii.Incerc sa gandesc pozitiv,ca oricum eu sunt o optimista,si sa spun ca deja au trecut 3 saptamani din cele 6 luni pe care trebuie sa le petrecem departe unii de altii.
        De noi e bine ca suntem acasa.Mai rau e acolo si ma rog in fiecare zi sa fie bine si sa vina sanatos acasa.

        • Sa aiba grija Domnul de el ! Sa se intoarca sanatos!
          Noroc ca esti foarte ocupata si ai copiii langa tine care te fac sa vezi lucrurile in roz si sa treaca timpul atat de repede.Te imbratisez cu drag 🙂

  4. Pingback: Numele proprii care apar în Evanghelia după Ioan | Ioan Sorin Usca

  5. Elisa, mi-ai dat si mie ideea cu magazinul online, am o multime de flori , arbusti si am gasit rezolvare pentru dulceturile, fructele confiate, conservele pe care le fac din fructele si legumele din gradina mea. M-am gandit chiar la niste schimburi de plante de diferite soiuri, intre gradinari pasionati. O sa studiez problema asta!

  6. Draga Elisa!

    Ar fi mare pacat sa arunci bunatate de seminte verificate si produse care-ti prisosesc.

    Orice pasiune daca ai reusit s-o fructifici trebuie sa o cultivi mai departe.

    frumoasa ta poveste mi-a intarit inca o data admiratia pe care ti-o port. (si invidia! stii si de ce) 😆

  7. Am revenit pentru comentariu la subiect.
    M-am recunoscut si eu in povestirea ta doar ca eu eram doar un bun vanzator iar tu erai si mic producator, faceai inele din lita pentru sigurante. 🙂
    Imi aduc aminte ca mergeam cu bunicul in Piata Obor sa vindem liliac.
    Aveam atat de mult liliac in gradina incat in fiecare an bunicul vindea din el „cocoanelor” din Bucuresti.
    Tin minte ca imparteam liliacul in doua parti egale si ca eu terminam foarte repede partea mea si il mai ajutam si pe el sa vand ca sa plecam mai repede acasa.
    Mi se pare foarte buna idee unui magzin online si te rog cand vrei sa iti alegi template-ul pentru site sa ma anunti si pe mine.
    Tin minte ca, atunci cand am cautat template-ul pentru site, am vazut ceva foarte intersant pentru magazine online.
    Cu drag
    Theodora

    • Theodora, nici n-am stiut ca este un template special pentru site cu magazin. Acum am dat search dupa template sa vad ce-i ala, am vazut ca-i un sablon de tema de blog cu antet cu toate alea….
      Desigur ca vreau sa-mi arati, chiar te rog frumos si abia astept. Am umblat si eu pe cele 55 de pagini pe acre sunt sabloane de la wordpress , vreau sa schimb si antetul, poate ca ma ajuti sa fac astfel ca sa placa tutror cand intra pe blog.
      Multumesc. Weekend placut si cu rezultate dorite 🙂

  8. Am lăcrimat.
    Și în suflet!
    O parte din mine se regăsețșe în ce spui, doar că eu , deși avem o căsuță la țară, nu prea mă las prinsă, nu este la mine..s-ar putea să nu înțelegi.
    Sufletul meu de copil a rămas undeva, în satul meu cu grădiniță de flori și fântâna de sub salcia pletoasă..
    Mă bucur, de câte ori vin la tine!
    O seară bună îți doresc, Elise!

    • Gina, fara amintiri ar fi greu de trait. Ne luam seva din ele de cate ori greutatile ne sleiesc de puteri.
      Si eu ma bucur sa citesc jurnalul tau bogat in trairi 🙂 In ultima vreme nu ma mai opresc si la comentarii, la tine citesc si comentariile fiindca-mi place cum raspunzi 🙂
      Cat calm si cata pace se degaja din scrierile tale! Cata frumusete de viata de azi si de odinioara!
      Sa ai tot ce-ti doresti, draga mea Gina !

  9. Pingback: Înlănţuiri « Ioan Usca

  10. Pingback: Inocentul – 6 | Caius

  11. Dona Paurita. Asa printre amintiri. Am trecut, sa caut ceva anume. Am dat la search”asolament”. Dar nu am gasit nimic. Sa nu stiu eu cum sa caut?

    • Dumi,
      va trebui sa scriu si despre asta. Chiar nu am scris despre rotatia culturilor intr-o parcela, de aceea nu ai gasit (si pentru ca acest cuvant nu se foloseste in Banatul in care am invatat eu gradinarit :D)
      Ti-ai cumparat o gradina sau doar imi reprosezi mie ca inca nu am prezentat un plan de gradina pe 2011? 😉 😀

  12. Bafta cu magazinul on-line iti doresc Elisa draga !
    Ai avut o idee excelenta si astfel nimic nu se mai pierde…totul se transforma cu ajutorul celor pasionati de gradinarit ca si tine.
    Nu stiu daca ai scris undeva de curand dar sint tare curioasa ce-ti face nepotica ?Daca sint si poze postate undeva ash fi tare incantata sa imi spui unde si sa le vad .
    Te pup, iti doresc numai bine si spor la treaba ca vine primavara si sint sigura ca abia ashtepti sa incepi lucrarile in gradina !
    Tuturor celor care au pasiunea cu gradinaritul si intra aici la tine va doresc sa aveti un an bogat si spor in toate !

  13. Elisa,

    simplu:n-am gradina,n-am sera,n-am livada,doar una prapadita aflata la distanta mare de mine (iar eu n-am masina).Iar livada cu meri apartine fiicei mele ce locuieste in Germania.In toamna atat am reusit sa fac:sa merg cu o prietena,sa culeg mere din care am facut gem si otet dupa reteta ta.

    • Dora,
      asta-i buna…inainte de a se inventa automobilul oamenii nu circulau, cumva? 😀 😛
      Stiu ca de la otet ne cunoastem 😉 noroc ca nu-i chiar atat de ….acru 😛
      Stand la bloc poti incuia usa si pleca unde „vrea muschii tai” fara sa ai griji in calatorii, asta in loc sa muncesti pe tarla, ca mine, si sa fii vesnic obosita, vara.
      Sanatate si numai bine!

  14. Bun gasit,draga Elisa!
    Iti doresc sa ai o indeletnicire fericita prin deschiderea mahgazinului on-line.Scrie si o cartulie cu povestiri din viata ta!In mod cert ii vei impresiona pe cititori in primul rand prin talentul tau de a scrie astfel ca oricine sa inteleaga mesajul tau.Eu sunt obosita acum si pic de somn totusi ai reusit sa-mi trezesti unele amintiri din copilarie .Saptamana in curs pregatim pomenirea celor dragi plecati dintre noi .Sunt coplesita de amintiri si dor.

    Parintele si-a schitat deja parcelele pentru rosii.
    Trec s-o privesc pe Lara si pe taticul ei frumos.

    Cu bine!

    • Nonalina,
      iti multumesc ca treci pe la mine si mai „omori” singuratatea care ma copleseste in secundele dintre ocupatiile mele casnice. Te imbratisez si ai grija de tine 🙂

  15. http://2.bp.blogspot.com/_6AR6bGB48Ms/TTd54F4TWEI/AAAAAAAAAmM/l2dGNGKL6c8/s1600/IMG_1858.jpg

    CANTEC DE PRIMAVARA – GEORGE COSBUC

    Cat e iarna cu ninsoare,
    Sta si doarme calda boare,
    Dar, San -Toaderii – o pornesc.
    Haida, sa culegem, fete,
    Ghiocei la Dragobete
    Si branduse, ca.nfloresc –
    Si.au sa iasa iarasi muguri
    Si pe camp romani cu pluguri,
    Va fi cald si va fi bine
    Ca.ncep zilele de cresc.

    Sfantul soare-o iarna toata
    N.a.ndraznit din nori sa scoata
    Fata sa,-ngrozit de ger.
    Martisor insa.l desteapta,
    Caci padurile.l asteapta,
    Florile si mieii.l cer-
    Si.au sa vie randunele,
    Si Floriile cu ele,
    Pastele cu oua rosii
    Si cu chiot pana.n cer.

    Stat.au ploile-ncuete,
    Pana sfantul Prier dete
    Drumul ploilor de sus.
    Sari si canta, Paparuda,
    Vino ploaie si ne uda
    Sa rasara grau nespus,
    Cat un pumn sa.i fie spicul,
    Si de.o.ntra prin grau voinicul
    Sa nu.l vezi, s.avem la toamna
    Inmiit de cat am pus.

    Mandra.i fost tu, primavara,
    Mandra esti si mandra iara
    Sfanta salca.n mani sa porti!
    Ada hori si ada glume,
    Cate cantece pe lume,
    Brazde verzi la usi si porti,
    Si te.om preamari cu jocuri,
    Si pe culmi vom face focuri
    Inchinandu.ne puterii
    Celui ce.a.nviat din morti.

    De Dragobete,sa fii iubita!

  16. deci esti din Jimbolia? ce aproape 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.