Viata ne-a curs firesc asa cum ne-am priceput sa o traim, caci este nevoie si de pricepere sa traiesti. Astfel, pot sa judec acum, dupa atatia ani, ce-am facut bine si ce-am facut rau sau nepotrivit, acum, fiindca acum am timpul necesar reflectiilor, acum, fiindca daca nu spun acum, atunci cand? Acum vreau sa-ti spun, copilul meu drag, poate tot ce nu am apucat sa-ti spun prin viu grai.
Cand erai copil si eu o mama foarte ocupata imi amintesc ca atunci cand aveai nevoie de mine nu am fost acolo. La sapte ani ai tai te lasam singur in casa fiindca intre 6 si 7 dimineata aveam de comandat remorcile de caramizi sau de inchiriat masinile de transport si cand ma intorceam la 7;20 ca sa te trezesc si sa te duc la gradinita sau scoala tu erai in geamul de la bucatarie plangand atat de tare incat oricui i se putea rupe inima . Nu m-a preocupat niciodata ce zic vecinii despre noi, dar acum ma mir de mine, cum de nu mi-a fost teama ca sari pe geam, ca patesti ceva rau, asa cum imi e acum teama pentru fetita ta?
Aveai nevoie de mama iar mama era plecata sa inceapa o constructie a locuintei necesare.
Pana la 7 ani am mers toti trei la mare ca asa stiam pe atunci ca-i bine pentru copii ca sa le creasca imunitatea, sa nu mai faca rosu’n gat si bronsita. Dupa aceea, toate verile le-am construit in aceasta cladire, iar pe tine, dragul meu, te-am trimis cu scoala in excursii si tabere. Ma intreb acum cat de apropiati eram noi doi, tu fiul meu si eu mama ta? Daca nu faceam casa, faceam lectii acasa, pentru ca altfel nu se putea (asa am inceput), iar apoi nu am mai fost lasata sa ma opresc. Totusi, m-am oprit cand erai intr-a doua’spea , te pregateai pentru facultate si mi-am zis ca in anul acela nu fac meditatii, voi fi doar mama ta si Dumnezeu a avut grija sa-mi dea operatia din martie ca sa ma mai incerce o data. Cat ma bucur ca atunci am fost numai mama si nu cea ocupata dupa mesele cu lectii, deschide usa, inchide usa si la 8 seara fii mama si sotie.
Doamneee, cat de tare am fugit intre scoala ta unde ne-am dus seara sa te asteptam dintr-o excursie si casa noastra, cand am vazut ca nu ai coborat din autocar! Aveai 8 anisori si cand la usa de la apartament nu ti-a raspuns nimeni, caci noi am plecat in intampinarea ta, amandoi, ai plans tot drumul autocarului in viteza-dupa ce ai coborat la bloc – si al nostru, poate cu aceeasi viteza, spre casa. Atunci aveai nevoie de mama si mama nu era acolo.
Si poza de Craciun, langa bradul impodobit de la maica din Comlos, imi arata ce trist erai, insa, ma uit la ea de cate ori sunt trista si imi trece.
Te-am crescut in mare viteza copil drag si nu pot da vina pe vremuri, pe faptul ca nu aveam pe bunica langa noi sa-mi fie si mie mai usor si sa ai si tu cu cine ramane cand si cand. Dar cred, totusi, ca ai crescut frumos, ca ai invatat din mers si nu din „lectii moralizatoare”, ai invatat din exemplu personal asa cum si eu am invatat din exemplu personal al mamei mele. Si nici nu stii cat de bucuroasa eram ca existi, cat de teama imi era ca nu te voi avea, cat de mult te-am iubit si atunci cand nu ti-am aratat, cand nu te-am mangaiat, cand nu eram ca sa-ti alin plansul de copil. De cateva ori, daca au fost astfel de situatii, ele mi-au ramas in minte si stau ca niste ghimpi sa-mi aminteasca , puteam sa fiu o mama mai buna.
Vineri in 14 decembrie am fost la scoala, mi-am incheiat situatia trimestriala si sambata dimineata noi doi, tu si cu mine, ne-am internat in spital, la prima ora a diminetii. Ne-am dus pe jos si in drum ne-am intalnit cu tatal tatalui tau. Nu imi era frica, asteptam cu bucurie sa te vad si sa te tin in brate. A fost o zi lunga si grea, durerile, necunoscute de mine pana atunci, au facut din mine o urlatoare, caci se minunau moasele cum de nu se vede , in comportarea mea, educatia primita si de ce ma comport ca o femeie de rand. Fiindca eram doar o femeie care avea travaliu de aproape 24 de ore.
3,850 kg si 52 cm , Duminica 16 decembrie la ora 0;30.
La multi ani dragu’ lu’mama! Esti lumina ochilor mei, esti tot ce mi-am dorit in viata , esti bucuria mea de 38 de ani si ma rog Lui Dumnezeu sa-ti fie bine, sa fii fericit! Iarta-ma, copile drag, pentru tot ce am facut rau si pentru tot ce nu am facut pentru tine. Ce pot sa-ti daruiesc de ziua ta decat ce mi-ai daruit si tu mie, o minune mica, scumpa si draga ce-mi lumineaza sambetele si imi da putere sa-mi gasesc un rost in viata care mi-a ramas.
