Stateam in camera de zi cu fereastra spre sud si, intr-o zi, in prim plan aparuse un lighean mare-mare, antena de satelit a vecinului de la sud.Urata imagine. Dar nu m-am plans. Ma uitam pe cer si ignoram antena.
Trecuse, asa, ceva vreme, ma obisnuisem. Dar, intr-o alta zi, dupa nu stiu cata vreme, in spatele garajului vecinului (garaj pe care statea cocotata antena) vad o nuielusa iesita din pamant, exact pe mijloc. Si cum corcodusii cresc repede-repede, ca fetii frumosi, intr-o alta zi m-am trezit cu o coroana de flori albe, frumos parfumate exact in fereastra de la dormitor (deasupra camerei de zi ). Astfel, ligheanul era ecranat cu o perdea de flori albe si parfumate, apoi cu alta perdea de frunze verzi si fosnitoare in vant si uite asa am scapat eu de imaginea neplacuta.
Insa, cum mai binele este dusmanul binelui, curand dupa aceea am regretat ca mi-am dorit “mai binele”.Vecinii cu antena s-au dus (desi nu erau prea batrani), alti proprietari venisera aici si ligheanul alb a fost decapitat: in locul lui acestia au considerat ca-i musai sa inalte garajul si-si facusera un adaos la micuta constructie care mai sa concureze cu casuta mea cu vedere spre sud si soare in ferestre de dimineata pana seara si de primavara pana iarna.
Corcodusul cu fructele galbene si bune si multe a suferit toaletari de-a lungul
vremii, insa, niciodata nu l-as taia de tot chiar daca avem de la el doar florile, frunzele si trunchiul proiectat pe albul gri al tablei din fundal. Este corcodusul meu salvator si eu sunt bucuroasa ca a crescut exact acolo si exact atunci cand aveam nevoie de el.
Azi, desi e vreme de ploaie deschid fereastra si ascult zumzetul albinelor polenizatoare, inspir adanc si-mi zic: multumesc Doamne ca mi-ai aranjat sa fie asa.
Iubesc aceasta poveste a ta.
Desi corcodusii IN GENERAl cresc foarte repede si unde nu te astepti, nu intotdeauna poti avea usor un corcodus. Acesta a fost cu adevarat menit sa-ti mangaietie sufletul.
Eu am incercat sa am corcodusi si au si sosit la mine in ograda doi puiuti. Din pacate, pentru ca nu i-am putut aduce eu, cu totata incarcatura de dorinta a sufletului meu, au fost adusi cu impotrivire si aproape in sila si soarta le-a fost cruda, sfarsind dupa ceva chinuri prin a fi distrusi de iarna care s-a scurs.
Sa-ti f
Ilinca, imi pare rau de corcodusii tai
Ei rasar langa ziduri, garduri unde se aseaza ciorile cu corcodusa’n cioc,o scapa si gata, acolo va fi un corcodus. Noi nu i-am replantat, poate ca de aia, nu i-a fi placut locul pe care i l-ati ales, dar , daca ai samburi (sa fie coapte tare corcodusele ),seamana tu samburi acolo unde vrei sa fie, este mai bine asa
sa-ti fie bine. Scuze pentru scapare.
Si eu am doi corcodusi in gradina. Unul dintre ei este preferatul meu. Ani si ani de zile am visat sa ne construim o casa noua cu etaj si eu sa am balconul de la dormitor chiar in fata lui: sa ies pe balcon si sa am coroana lui verde in fata. (Tot asa ca la tine: dincolo de el nu se mai vede nimic). Din pacate a venit criza si am abandonat visele de marire. Acum mergem pe ideea “Altul moare si-asa n-are”.
Totusi, una din cele mai mari placeri ale mele este sa stau pe terasa de pe garaj, spre gradina, cu corcodusul in fata si sa-mi inec ochii in verdele lui.
Iulia, dar tu ti-ai facut casa dorita, nu-i asa?
))))
Sa-ti spun ceva, eu visam/adica imi doream sa am un capot rosu din catifea fina si ma vedeam coborand scara de la etaj, diminetile cand nu ma grabeam nicaieri. Crezi ca am avut vreodata capotul dorit? Never. Asa ca abia am la ce visa in continuare, este visul perpetuu care nici macar nu-mi ciopleste din dorinti
Se zice că nu-ți alege vecinii..mă rog, poate fi discutabilă chestiunea.. sunt atâtea de spus, oameni suntem doar și toate câte sunt le ducem cu noi..În ceea ce mă privește, încerc, cât pot, să repar răul , nu este simplu nicicum.
În fața bucătăriei de la țară, la două palme în spatele ușii, a crescut un corcoduș.
Ne-am tot gândit, ne-am mai gândit ..ce mai! s-a făcut mare!
Acum este nins ca un tăpșan și frumos , că mor de dragul lui! Peste o lună /două face umbră, așa că pumem masa chiar în poala lui.
Când se coc corcodușele , se cam schimbă problema, cad, murdăresc trotuarul, mă mai supăr, adun tot timpul..
Asta e- cum să cântărești frumusețea?
Să fii iubită, Elise!
Asa este , Gina draga, cand se coc si cad , eu mai scutur pomul sa cada mai multe deodata , le strang si le ducem la compost, altceva nu fac din ele, de tuica nu-s bune ca nu dau putere, apoi, intr-un an, am pus in pungi in congelator asa fara piei si fara samburi ca sa acresc ciorbele cu ele. Crezi ca le-am gasit vara urmatoare tot acolo? Daca nu-s obisnuita cu ceva nu folosesc, uit si gata buna!
Mi-amintesc ca in alt an am adaugat corcoduse la gemul de mere de vara si ne-a placut, dar noi nu prea folosim dulciuri, asa ca…cel mai bine este sa consumam fructele proaspete, atatea cate putem, cat ne tine….
Sanatate si bucurii si tie !
Daaa e cam mare corcodusul asta
, adica am si eu vreo 3 prin ograda dar is aplecati ,ca sa-i poti culege cred 
) , glumesc corcodusul d-voastra a crescut asa mare pentru faptul ca se afla intre doua casa si a crescut asa in sus sus tot mai sus de ciuda ca sa nu ramana mic 
. Oricum e foate frumos .
Sensibilitatea mea percepe postarea ta ca pe un minunat poem japonez.
Zinca, multumesc, nu pot intra in detalii ca nu ma pricep (
)
Te imbratisez.
Pot , doar, sa-ti spun ca ma bucur atat de sensibilitatea ta cat si de aprecierea ta
Elisa mi-a fost dor de urcat in corcodus. Se vede mai frumos cerul prin dantelaria lui de flori albe.
Gabriela,
sa nu-ti mai fie dor,acolo ai parcuri minunate cu pomi infloriti, doar sa le admiri ai.
Iti doresc sa te poti bucura deplin de ceea ce ai si ceea ce faci acum acolo.Te imbratisez cu drag.
Mie nu mi-ar fi dor, crede-ma…m-as gandi la lucrurile neplacute de aici, nu la frumos
Buna ziua,
Ma iertati ca va deranjez .Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe facebook despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava . Este diagnosticata cu meningiom , o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport .
Viata si vederea ei depind de aceasta operatie , iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile .Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei . Mai multe detali le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/. Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam , daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns .
Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.
(Va rog frumos sa ma scuzati daca v-am mai trimis acest mesaj )
Tudorache Gabriela, o sa public blogul tau, voi da ping, de acum, la fiecare postare a mea. E bine asa?
Elisa, dacă nu mă înşel, corcoduşul e acelaşi lucru cu zarzărul, nu-i aşa?
Abia apoi urmează ţuica de prune.
Ei, eu trăiesc în ţinutul unde zarzării sunt la mare cinste, pentru că ţăranii fac din zarzăre prima ţuică a anului.
Aşa că la noi corcoduşul e tratat cu mare consideraţie şi nu există corcoduşe neculese, vecinii mă roagă să-i las să le culeagă şi pe ale mele.
Da, Diana, este zarzar, doar ca in Banat zarzarul este un pom cu fructele ca si caisele doar ca foarte mici si corcodusul are fructele sferice si cu pielea lucioasa, nu mata.
))))
Caci, numai corcoduse, fara zahar, nu fermenteaza.
Acolo, oamenii or lucra la munca din camp si au nevoie mai mult de tuica decat noi. Pe aici corcodusele se calca in picioare pe trotuare, poate ca le dau la porci sa roada samburii, nu stiu, doar stiu ca numai din corcoduse nu se face tuica, adica este atat de slaba ca nu merita oboseala
De fapt, as putea si eu sa le adun anul asta si sa golesc pivnita de gemuri si dulceturi, de vin si alte conserve cu zahar si astfel or fermenta impreuna