Sunt aici cat o mai vrea Dumnezeu

Prima saptamana a fost o usurare, ma bucuram de viata reala, de soare, de natura, de flori, de toate. Apoi a venit vremea sa vorbim cu copiii  si sa-i vedem, am sarit peste program, n-avem internet am zis, pe saptamana viitoare. Saptamana viitoare la fel si au inceput nervii. Sistemul asta al lor de raspuns la apelul gratuit, de fiecare data alt operator care spunea acelasi lucru chiar si dupa 2 saptamani, ma scotea din minti. Apoi am facut contract cu alta firma in speranta ca aia vine imediat, dar n-a fost asa, trebuia sa stau la coada ca, cica, erau si alte cereri. Extraordinar!!! Eu am constatat ca aceste firme de cablu tv ori telefonie – internet au fff multi angajati la birou, la telefon si poate o singura echipa de muncitori cu scara si cu cablul, iar daca e de sapat in pamant  nu au pe nimeni. Asa se face ca, astazi, toata lumea lucreaza” la birou”, nimeni nu mai lucreaza pe teren, pe santier, cu sapa adica. S-a ajuns la situatia din zicala aia: doi cu sapa si o suta cu mapa. Asa-i capitalismul? Ha! Cred ca la noi s-a inventat al treilea sistem „mod de productie” pe langa socialism – comunism si capitalism , noi am inventat modul de productie „birocratism” in care se rezolva totul din hartii si telefoane, din computer si imprimanta. Cumplite vremuri mai traim. Rugaciunea zilnica, pana acum, era sa ne fereasca Dumnezeu de boli si spitale, accidente si alte nesanse pe subiect, dar de acum o sa ma rog sa ne fereasca Dumnezeu de stricaciuni, defectiuni, nefunctionalitati si alte nevoi care din firea lucrurilor se intampla, ca nici ele, lucrurile, nu-s vesnice.

Noutati in lada/ladite cu pamant, caci in gradina, dac-au fost 3 zile cu soare , au aparut niste purici negri care sar si care mananca primele frunze de ridichi, rucola, kale si alte care au primele doua frunze in forma de inima. Am presarat cenusa, apoi am udat, apoi a fost f. frig si au ramas in doua frunze ori fara frunze si au pierit. In schimb, in ladite au crescut rucola si varza chinezeasca, salata si astfel am mai semanat si alte verze prin cutii.

Rucola am folosit deja, am rarit-o, iar ce-a ramas o las sa faca flori si seminte. Varza chinezeasca as muta-o ca ea are nevoie de spatiu mai mare sa se inveleasca.

In tot acest timp piersicii au fost minunati, violaceul florilor a inundat spatiul din spatele casei pe care-l admiram din balcon, apoi au inflorit si ciresul, visinul, acum parul si merii, dar ramane doar ploaia sa faca polenizarea.

In gradinuta au inceput si florile „de nu ma uita”, lalelele sunt frumoase si zi si noapte inchise.

Prin casa curatim cate-o incapere pe zi fara presiune ca si asa nu vine nimeni sa se bucure cu noi si noua ne este bine cand nu ne dor articulatiile, cand  nu suntem obositi, cand e frumos afara.

Da-mi, Doamne, puterea sa ma mai bucur de viata!