Pentru mine este așa cum știu eu

Azi voi semnala ce mi-a facut mie rau netul asta. Stiu cat bine mi-a facut, multumesc pentru binele ala, mi-l face in continuare, fara net as fi murit de….dor, de dor si de….dor candva si acum. Dar cu net mor de nervi.

Stiam din copilarie (nu, eu nu prea invoc acea perioada decat rar) cum se face mancarea simpla, taraneasca, saraca in grasimi, mai rar cu proteine animale, adica, ce mai, de post. Caci, de musai, de nevoi, am cam postit cand toata recolta muncii mamei si apoi a parintilor mei a mers la stat, drept cote, iar noi posteam fain frumos cu tot felul de mancaruri sarace, asa cum se cere in post, nu-i asa?

Cu toate astea, desi stiu retetele mamei si ale mele din acele vremuri, acum caut sa schimb meniul cu tot felul de „chestii” gasite pe net. De ce? De curiozitate, din dorinta de nou, din nerespecatarea ziselor sotului meu, cand gateam ceva de pe net:” mai bine sa faci mancarea cu care m-ai obisnuit, lasa aventurile de pe net”. Dar, gata, de maine trec la „crumpi cu zama”, ” crumpi cu galuste si cu sos de paradaisa”, „papricas de crumpi”,  „supa de bulion” (am si uitat cum ii spunea, mama, bulionului) , „crumpi pe tava cu ludaie” si cam atat. Cam toate erau cu cartofi.

Sigur aveti si voi mancaruri sarace ca astea ale mele, de post, da. Poate ca , facandu-le bunicile  si mamele voastre, v-au lasat o amintire placuta si le iubiti ca pe niste pretioase care vin din trecut sa ne bucure sufletul. Va astept cu interes si cu drag si va multumesc daca, citind postarea asta a mea, veti lasa un comentariu, asa, ca feedback? Thx, dragilor!