Accident

Merg sa iau agheasma mare pe la 11;30, vad cum preotii urmati de enoriasii lor, se indreapta catre monumentul eroilor unde se adunase orasul sa ia apa sfaintita. Mai dureaza, zic si o iau in sus spre Brasov sa-mi cumpar prajituri. Eram pe stanga, megeam agale, ma uitam la picioare ca scobaltasem deja intr-o groapa din trotuar. Aud o frana la 2 metri de mine si vad un om peste o bicileta cazut pe trecere de pietoni si o cisterna uriasa care opreste in el. Vad balta de sange de sub capul omului in secunda doi si dau fuga sa-l ajut si incerc sa-l ridic si strig casca-gurilor sa vina sa ajute. Vis-a- vis o multime de barbati stateau la marginea trotuarului si priveau. Asa e. In prima clipa ramai uimit, in a  doua clipa actionezi. Strig sa sune la salvare, doi sau trei oameni ajunsi incearca sa-l ridice pe omul accidentat care sangera tare, vad ca are o rana la arcada si ca omul este constient, cauta sa-si gaseasca lucrurile imprastiate. Ii iau ochelarii de la picioarele mele, caciula si cu cealalta mana inca tineam de om, cand soferul, abia intr-un  tarziu coborat, se uita la el. Ii zic sa puna mana ca eu nu mai pot sa-l tin. Ma uit la dreapta, doi trecatori suna la salvare. Omul e pe picioarele lui, din arcada siroieste sangele pe poseta mea(abia mai tarziu am vazut), vorbeste, vrea sa plece acasa, il conving sa astepte sa vina salvarea. Vine politia, i se descrie, habar n-am de catre cine, cum s-a intamplat, cine a vazut, eu zic ca am vazut omul peste bicicleta si din frunte siroindu-i sangele. Era pe trecere de pietoni.

Politia, niste unii care mai mult se uitau in toate partile decat sa-si faca treaba. Plec. Dupa alte cateva minute apare si salvarea. Eu sunt departe, ma duc sa-mi cumpar prajituri de la Furnica. Ma uit la poseta, la mainile mele, pe poseta curg paraiase de sange. Ma opresc, scot servetele, sterg sangele, ma sterg pe maini si ma intorc. Cum sa mai iau prajituri cu mainile pline de sange? La intoarcere mai erau acolo politia si soferul si cativa gura-casca, o femeie care zice ca m-a auzit pe mine tipand. Au trecut ceva minute si politia iar intreaba cine a vazut accidentul. Doamna aia din spatele meu zice ca eu am vazut, eu declar inca o data exact ce am vazut(oare nu era suficient, trebuia sa spun mai mult, sa inventez, sa infloresc sau ce?), politia nu ma baga in seama , eu ma simt usurata si plec, femeia zice sa stau sa declar ce-am vazut. Ii zic ca tocmai declarasem. Nimeni nu scria nimic,  nu trebuia sa semnez, nu as fi vrut sa fiu martor chemat la proces, daca ar fi asa ceva si plec. Slujba de sfintire a apelor nu s-a terminat. Eu caut o spelunca sa ma pot spala pe maini. M-am spalat si incepe predica preotului din cimitir, apoi a preotului de la biserica mea si apoi gata. Se da apa sfintita. Oamenii carcotesc despre inghesuiala, dar nu este inghesuiala. Oamenilor le lipseste scandalul: o femeie zice ca uite deja au inceput cand cineva striga pe altcineva. Oamenii stau randuiti si inainteaza dar in acelasi timp carcotesc depre ca asa e romanul,  nu este educat, nu stie sa stea la rand civilizat, dar tocmai asta se intampla. Eu imi amintesc de televozor si de ce rating fac cei care aduc scandalul in casele oamenilor. Fiindca nu se intampla nimic, nimeni  nu impinge, nimeni nu se cearta, carcotelile inceteaza. In 20 minute, tot orasul a primit agheasma de la 6 butoaie. Simplu, repede, civilizat. Televiziunile nu au fost sa vada ordinea, linistea, rapiditatea si  (ne) intamplarile. Doamne ajuta!

9 Responses to Accident

  1. Esti foarte curajoasa Elisa, eu ñu pot sa vad sange ca lesin.

  2. Bine ca n-a fost mai rau !

  3. Nici eu nu cred ca aveam curajul sa intervin. Referitor la dorinta de scandal:televiziunile au facut mult bine (prin faptul ca prezinta tot ce se intampla in tara, de cele mai multe ori destul de obiectiv), dar si mult rau prin promovarea scandalului si a tot felul de paţachine, au subculturalizat acest popor. Probabil ca asta se doreste, un popor usor de condus, de fapt o Europa usor de condus, cu populatie, nu cu popoare. Ar fi foarte multe de spus, referitor la ce se petrece acum in intreaga omenire.

    • Ce curaj, draga? Aici nu-i vorba de curaj, este vorba de a ajuta un om cazut sa se ridice. Nu era intins si in halul de a-l lasa nemiscat pana vine politia (sa-l fotografieze????). Era cu capul izbit de sosea si cu corpul peste bicicleta pe care o tinea de ghidon, ca de aia o dat cu capul si era constient si avea nevoie de ajutor. Cum adica „eu nu aveam curaj”? Sa ajuti un om iti trebuie curaj? Ma rog, cum vei reactiona nu vei sti decat atunci cand se intampla. Sa nu ai ocazii, dar, se spune, nu exista intamplari.
      Cat despre televiziuni, evenimente bune si frumoase afli de pe tvr iar de pe cele private, niciodata.
      Toate bune, Constanta!

  4. Da… Neplacuta intamplare. Despre bietul om nici nu mai vorbesc. Din pacate oamenii nu inteleg ca pe trecerea de pietoni nu se trece fara sa te uiti la masini daca opresc sau nu, pentru ca poti muri chiar avand dreptatea de partea ta, iar asta n-o sa mai conteze nici un pic. Nu am inteles din descrierea ta daca omul era pe trecere pe bicicleta sau alaturi de ea. Daca era sus pe bicicleta, din cate stiu eu, era in culpa. La trecerea de pietoni biciclistii trebuie sa se dea jos de pe ea si sa traverseze cu ea tinuta de coarne.
    Oamenii care mor pe trecerea de pietoni sunt, in proportie de 90%, oameni care au senzatia ca pe trecerea de pietoni li se declanseaza un scut magnetic, sau asa ceva, care opreste autovehiculele (oricat ar fi acestea de mari) la limita dungilor albe. Sunt unii care nici nu se uita la masini, considerand ca o putere cereasca le va opri in orice circumstanta, pe simplul motiv ca ei „au dreptul” sa treaca pe acolo, iar masinile „trebuie” sa se opreasca. Nimic mai gresit! Daca nu intelegi ca un morman de fiare care vine cu viteza spre tine iti pune viata in pericol de moarte si ca din momentul in care pui pasul pe sosea esti pe teritorul lor, nu pe al tau (uneori nici pe trotuar nu esti in siguranta), atunci iti meriti soarta.

  5. Ai dreptate, Iulia. Daca nu te pazesti tu, nimeni nu o face.
    Mai exact era asa: masini oprite la o trecere si lume care trecea. Deci si masina in cauza era oprita. Omul era pe langa bicicleta si s-a „aventurat” in ultima secunda, vazand ca se sta la trecere, dar soferul s-o fi uitat in retrovizoare ca sa plece si nu pe zebra, asa ca la numai 2 metri de trotuar il loveste in plina acceleratie (ca asa pleci de pe loc, accelerat) si il doboara peste bicicleta. Omul nu a lasat ghidonul din maini si de aia o dat cu capul de asfalt. Eu l-am vazut cazut peste bicicleta si da, a avut noroc ca nu l-a zvarlit in sus si ca a putut frana imediat ce l-a lovit.
    Eu nu trec pe zebra ca nu ma grabesc nicaieri, astept sa treaca toate masin ile si cateodata opreste cate unul si ma invita sa trec. De cele mai multe ori trec cand nu este nicio masina la vedere.

  6. Trebuie sa depasesc aceasta postare si nu stiu cum; nu am inspiratie 🙁 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.