Operaţiunea miţubişi

Se fac trei-3- luni de cand crestem patru-4- pisici (doi motanei si doua fetite). Nu-i usor, va spun ca am dat probe, in viata, mult mai usoare, pana si bacalaureatul care , pentru mine, a fost cea mai grea proba, a fost mai usor.

Pisica  pe care o detinem acum, prima din viata noastra de oameni batrani asezati la casa noastra de vreo 44 de ani, a venit in curte, s-a oprit sa ne arunce o privire cat sa-i vedem ochii albastri, i-am intins o mana de mancare si asta a fost tot. A intrat in bucatarie si ziceam ca oricum in bucatarie facem curatenie mai des asa ca, totusi, la fiecare reintrare in casa o stergeam si spalam pe labute(lucru cam neplacut pentru ea). Ca sa aiba si ea un nume am stigat-o pe rand: Mery, Lina, Crina, Puia, Draga, Floarea si nu a raspuns la niciun nume. Intr-o zi mi-a venit s-o strig Missy si ea s-a intors catre mine si a mieunat. Bingo, zic, asa te cheama, deci. Si asa ne-am imprietenit noi din prima clipa, torcea, statea in brate la noi cat eram culcati, ne tinea companie si era, ce sa mai zic, adorabila.Adorabila a cunoscut toate spatiile din casa mai putin podul. Iar pe picioare ne spalam doar noi, stapanii.

Fac o paranteza si spun ca asa am avut si avem noi toate animalutele din curte, ele au venit la  noi, nu noi le-am cautat, noi doar le-am primit si adapostit si ingrijit cu buletuin de identitate, cu vaccinuri, cu tot. Deci, ziceam ca si pe asta a trimis-o Cineva la  noi ca prea se acomodase repede Missy.

Din septembrie pana in ianuarie cand a avut o mare cadere – sau ridicare – in ale hormonilor si s-a lasat la tigratul (ca erau vreo trei sau patru care-i dadeau tarcoale) si uite asa, dupa fix noua -9- saptamani, pe 16 martie, au inceput chinurile facerii la Missy. Am pregatit cutii cu toale vechi si blanoase ca era frig, cutia pe langa calorifer si asteptam sa se intample. Missy a venit la mine, a mieunat frumos s-a intins pe canapea langa mine si din 2 in 2 minute se contorsiona si tipa usor de durere, eu ii tineam labele din spate contra ca sa impinga (radeti, da?) si asta pana cand sora mea, care era la noi, mi-a zis s-o pun odata in cutie ca mi-i face in palma. Si i-a facut. Cinci. Primul nu s-a eliberat din camasa lui de embrion si pe ceilalti patru i-a facut vis-a-vis, in cutia de rezerva mult mai mica si neamenajata. Cand i-am mutat, de fapt cumnatul meu i-a luat in mana si i-a mutat in dormitorul pregatit, am vazut ca toata cutia era uda si insangerata, parchetul de sub ea era paluxat si o fi scapat, ma rog, asta este, asa se intampla la nastere.

Sa sintetizez ca, altfel, scriu romanul acu’.Patru -4- pisicuti care mieunau cat un piuit de pasare mica si nemancata.

………………………………………………………………………………………………………..

I-a hranit mama lor in mod exemplar (inca le mai da sa suga desi de doua saptamani a fost castrata ), i-a crescut o luna numai ea, dupa care am inceput sa-i hranim si noi si ea. Sunt superbi: Tiger, Monky, Tom si Flufy. Flufy i-a zis Lara, nepoata mea, ca nu gaseam alt nume pentru ea cand  nici nu stiam ca e fetita. Da, blana ei este flufy caci asa o deosebesc de Tom care este de aceeasi culoare, tigrat doar asprimea blanii imi spune ca este el.

Tiger este un tigru adevarat, are figura de tigru si culorile lui.Este iubitor si nu ma zgarie.

Tiger, Tom si Flufy

Tiger, Tom si Flufy

Monky are figura de maimuta combinata cu liliac, este neagra cu urechile cenusiu deschis si i se vad picioarele/labele prin blana de parca ar fi un pufulet pe tot corpul si labute si peste acel pufulet alburiu-cenusiu este o blana neagra inspicata cu alb, moale la pipait. Adorabila.

Monky

Monky

Tom este tigrat dar nu cu galben, nici prea negru cum este tata (ca are si un tata tigrat) si pe el am zis ca-l dau primul. De cand am zis eu asta in gandul meu, de unde pana atunci, dupa ce mancau, veneau la mine Monky si Tiger, pe care am zis ca-i tin, a inceput sa se catere pe mine si Tom si sa se cuibareasca in poala si sa-mi arunce niste priviri induiosatoare care spuneau: nu, nu ma da pe mine, tine-ma si pe mine, te roooog.

Flufy este asemenea lui Tom doar mai mica in greutate, are blanita moale si este mai singuratica. Ea nu venea la mine ci se ducea pe un scaun tapitat in balcon si se curata acolo pana se culca.

Toate bune si frumoase doar ca nu vreti sa stiti ce inseamna cinci -5- pisici in casa. Intai au stat in cutia de laga calorifer pana cand Missy i-a luat de gat si i-a mutat la etaj, pe hol, pe coltar, in spatele a doua ghivece cu bonsai Crasulla. I-am adus inapoi ca sa nu cada pana cand m-am prins ca aici, langa calorifer, le era prea cald, asa ca am mutat cutia pe hol.Acolo au stat o vreme pana cand au inceput sa se catere pe peretii cutiei si sa o roada, asa ca trebuia alta schimbare. Unde, unde, unde sa-i stabilim? In camera copilului, fireste si acolo au aterizat de vreo luna jumatate si cum camera are balconul inchis unde crestem rasadurile, cand am scos de acolo rasadurile le-am instalat litiera.

Nu vreti sa stiti, dragi cititori, ce efort a facut sotul meu schimband si curatind n isipul de doua ori pe zi, dimineata si seara si nici cum mirosea uneori cu tot cu geamul de la balcon permanent deschis. Nu vreti sa stiti nici cata miscare facui io sus-jos si repetir pe zi cu mancare si pentru cratenie si numai cand nu mai puteam de oboseala (caci luna Mai pentru mine este cea mai grea) stateam cu ei, ei se catarau pe picioarele mele, zgariau si eu ma infectam, normal. Tratament pe zgarieturi cu alifie de galbenele. Apoi ma duceam ceva mai gros imbracata sa nu ma mai zgarie. Ce sa spun, nu pot sa mai descriu cata dragalasenie au aceste animalute, cat de dragi mi-au devenit si cat de mandra eram ca am reusit sa cresc asa niste exemplare.

Sa mergem mai departe si sa ajungem la vorba aruncata cand ne era greu :ii ducem in cotetul de gaini ca tot e gol. A venit vremea sa iasa si ei afara (nu ca nu am fi incercat, dar aici langa casa, doua randuri de caini ne-au facut clipe amare si nebune de nesuportat, asa ca dupa trei incercari de ai scoate in curtea cu flori, din cauza cainilor nu am reusit. Sotul meu s-a apucat ieri sa faca curat in cotetul de gaini care este varuit si doar o usita din plasa mai trebuia. Eu i-am bagat in cusca  mobila si i-am depus acolo, in curtea cu parul. Doamneeeee, ce zburdalnici au fost, ce le-a placut, doua ore au stat in „parc” la joaca. Nu au vrut sa manance acolo asa i-am adus inapoi ca sa-l lasam pe „stapanul” sa termine amenajarea locintei de pisici. Rupti au fost. De cate ori m-am dus cu ceva la ei, dormeau.

Azi pe la 12, deschid usa sa intru la ei si ei zbughesc afara toti deodata in galop. Normal ca i-am cules si pus in cusca mobila si i-am lasat in curtea lor. Trebuie sa spun ca un gard, acela spre gradina noastra nu are plasa ci retea metalica prin care ei ieseu in gradina, curiosi cum sunt si veneau inapoi.

O ora am stat in casa fara sa-i verific, la masa, am mancat si noi ca oamenii si apoi ne-am dus sa-i vedem. Cand colo, in usa sta Missy si in cealalta usa(a cotetului zidit) cei doi tarcati, Tom si Flufy. Ii strigam pe ceilalti doi, ii cautam, nicaieri. Ma duc in gradina si strig pe la toate gardurile Tiiiiigeeeeerrrr, Moooonkyyyyy de o mie si una de ori. Nimic. Incep sa plang de durere. Nu ca i-as fi pierdut chiar pe favoriti, doar sa nu fi ajuns sa sufere, sa moara in chinuri, dragii de ei.

Ma duc la cumnatul din curtea cu noi comuna si-l rog sa-mi deschida spre afara sa ies pe drumul din camp si sa-i strig pis-pis-pis. Tot timpul stigam, Tiger si Monky si cum eu strigam nu mai auzeam dar cumnatul meu zice, auzi, a mieunat unu. Si chiar era Tiger in ceapa si mararul nostru si nu mai stia sa se intoarca? Habar n-am. Dupa ce l-am gasit pe Tiger am strigat cat am putut si m-am dus pe „fasia gaza” in spatele casei noastre si am tot strigat. M-am intors si cand am ajuns sa intram din gradina in curte la noi sotul meu zice uite-o. O vazuse la coltul casei noastre venind de catre strada. Deci ea m-a auzit din strada, bine c-am strigat. Era jumulita nitel, se vedea  cum o laba sau chiar doua, una pe spate si una pe piciorul din spate o prinsese si-i lasase urme de noroi care se uscase pe blanita ei pufoasa. Era speriata, nu stia ce-i trebuie, nu se ducea la mancare si nci la apa pana cand am pus-o eu cu botul in apa si atunci a baut, a tot baut.  Ceilalti trei au venit in jurul ei si o miroseau, o lingeau, probabil o consolau. Era bine. Era si Monky acasa. Dupa asta am periat-o, i-am curatat blanita, nu avea rani, asa ca le-am adus mancarea preferata si a mancat si ea. Acum, probabil dorm cu toti in camera copilului nostru, camera tapitata cu posterele epocii rockului.

Multumesc Doamne ca ai facut sa fie asa ca altfel nu mai aveam zile. Zile bune.

Acum ziceti si voi, sa-i dau, sa-i despart, pot sa ma lipsesc de ei?

6 Responses to Operaţiunea miţubişi

  1. Multumesc, ai pus poze cu pisoii !
    Mie mi-s dragi pisicile de cand ma stiu, am avut si cand stateam la bloc, la mama, studenta fiind.
    Acum am trei adulti: mosneagul familiei, de 13 ani, un vagabond tanar si nelinistit, vesnic in conflict cu vecinii si o domnisoara care intre timp s-a transformat in doamna. Doamna are trei pui dragalasi, de o luna, pe care ii vom da.
    Placerea mea dimineata este sa beau cafeaua pe canapeluta din bucatarie, cu pisicile care se ghiontesc pentru locul din bratele mele mangaietore. Este momentul nostru de tandrete declarata reciproc si e un mod minunat de a incepe ziua.
    Deci te asigur, vei primi afectiune fara limita si un tors plin de satisfactie pisiceasca!

    • Nu stiu, Dana draga cum e la altii, la noi e mare stresul: schimbarea nisipului de doua ori pe zi ne oboseste ingrozitor, mirosul din camera in care-i tinem, asisderea, curatenia destul de des fata de restul casei, e mult prea greu pentru noi si toate astea peste celelalte treburi pe care si asa le avem si nu putine.
      Cum este cu nisipul ala de cumparat care, cica absoarbe mirosul? Ai asa ceva si de unde cumperi? Macar doua saptamani sa folosim, sa ne mai adihnim. In rest, da, motanii deja torc in brate la noi, Tom la mine si Tiger la sotul meu, sunt minunati, ii iubesc de mor, nu pot sa-i instrainez mi s-ar parea ca le-as face rau daca i-as desparti. Ei intre ei se iubesc atat de tare si cu mama lor, incat mi s-ar rupe sufletul sa-i stiu singuri si nealintati.

  2. Mie mi se pare ca sunt destul de mari sa se obisnuiasca cu mersul afara. Poti sa le pui litiera aproape de casa, s-o vada si s-o foloseasca si apoi o iei de tot, se vor invata sa se duca intr-un alt loc, ele sunt foarte discrete cu rezolvatul ,,problemei”.
    Pisoii mei mici dorm numai noaptea in casa,ziua au ladita de dormit langa usa de la bucatarie, la fel si litiera. Nici n-as putea sa-i inchid in casa fara mama lor pana venim noi la amiaza. Incet-incet se vor obisnui sa coboare si scarile si vor explora si imprejurimile.
    Cat despre nisip, n-am nici eu din cel nemirositor, cred ca ai putea gasi pe la farmaciile veterinare sau chiar in supermarket, la produse pentru animale.
    Ai incredere ca se vor descurca si singuri, pisicile sunt destepte si invata usor sa se adapteze, iar voi sunteti acasa si in timpul zilei , deci daca au nevoie de ajutor stiu ca au doi protectori!
    Cred totusi ca ar trebui sa gasiti stapani pentru o parte din ei, pentru ca la maturitate masculii marcheaza totul pe langa casa ( eu tot timpul am treaba cu stersul stalpilor, da’ na, fac parte din familie si mi-e mila de bagabont, nu l-as castra); iar fetele vor face pui. Si e mai usor sa se adapteze cu alt stapan acum, cat sunt copii.

    • Draga, de scos afara ii scoatem in curtea gainilor si acolo este nisip, dar sa vezi, acolo nici nu mananca, nici nu fac treaba, nici nu dorm, deci nu-i pot lasa mult acolo. In plus, dispar in gradini, abia am recuperat-o pe Monky dupa ce-a plecat sa „cerceteze”.
      Nu vreau sa dispara ca nu de aia ne-am chinuit sa-i crestem, nu vreau sa-i despart, ca se au unii pe altii ca fratii adevarati si cu mama lor la fel, nu pot sa-i dau nimanui, as suferi mult.
      Deci, langa casa sunt cainii nostri si cainele vecinilor care latra incontinuu cat ei sunt afara. S-or fi obisnui ei, dar mie mi-e imposibil sa duc aceasta obisnuire.
      Deci, atat as vrea, cat stau copiii acasa sa le pun nisip absorbant ca sa nu mai miroase in camera lor, a pisicilor, in rest, cand am timp(acum n-am ca ma pregatesc) stau cu ei si ii dau jos din par cand se urca pana’n varf si nu mai stiu sa coboare. Ce stii tu?!
      Pe fete le castrez, pe motani, nu. De fapt o voi intreba pe Mana Ciutacu daca pisoii ei minunati is castrati ori ba.
      Mersi, Dana Is, mersi frumos.

  3. Cand fata mea a plecat din Romania mi l-a lasat pe Axi, un pisoi negru, cu ochii verzi si coada stufoasa si blana lunga. Cred ca unul din parintii lui fusese de rasa. Avea un cap foarte frumos, cu nasul carn, o spendoare. Era castrat. Noi cumparam nisip din supermarket(stam la bloc), nu mirosea deloc in casa, dar era castrat si manca doar mancare pentru pisici. Era foarte iubitor, ne astepta la usă cand veneam de la scola si sunt convinsa că pisicile au simturi speciale si putere vindicatoare. Din pacate, desi l-am ingrijit foarte bine, s-a imbolnavit de diabet, l-am tratat dar a fost prea tarziu. Ultimele lui zile au fost un chin si pentru noi si pentru el. Nu am suportat sa stau langa el cand a murit, asa s-a chinuit. Asa ca nu voi mai lua niciodata pisica sau caine, despărtirea a fost prea dura. Uneori il visam noaptea, asa de tare ma atasasem de el. Fiica mea si-a luat alt pisoi, semana cu un ras, avea smocuri de par la urechi dar mirosea foarte urat, desi era castrat, avea nisip absorbant, avea si un spray, totusi mirosea ingrozitor, asa ca a trebuit sa renunte la el. veterinarul i-a spus ca asa miroase rasa aceea. Totusi cred ca este bine sa mai dai din ele, la persoane pe care le cunosti, vor fi la fel de bine ingrijite ca si la tine.

    • Deci se gaseste un nisip special absorbant la kaufland, Constanta? Vreau sa iau.
      Nu pot sa-i despart, deocamdata sunt pui si au nevoie si de mama lor, inca le da sa suga la 3 luni, asa de forma, cred.
      Nu-mi fac griji ca nu vor fi ingrijite, dar cand am intrebat pe cineva care a zis ca vrea, daca a mai avut, mi-a zis ca da, a mai avut. si eu zic, atunci de ce mai vrea daca are? Pai, au disparut, au mai murit etc. Deci, la tara nu au grija de puii de pisici, Dumnezeu cu mila. As da la cineva la bloc, doi sa-i tina in casa si sa-i trateze ca pe copiii lor. Daca vrea cineva care-mi citeste blogul in acest fel, ii trimit cu curier rapid, dar trebuie sa tinem legatura, sa-i vad ca sunt ok.
      Ciao, Constanta!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.