De la un os mi s-a tras…

Era cu doua zile inainte de revelion, ne saturaseram de supa de gaina si m-am hotarat sa fac ciorba. Dar ciorba ca cea din sira spinarii de porc, cu destula carnita pe ea, nu fac eu altceva mai bun, asa ca plec dupa os.

Ca sa o rezolv repede, nu ma duc departe, numa’n piata ca-s destule magazine, carmangerii. Vad in galantar ce cautam si ma asez la coada. La coada multa lume cam colorata la imbracaminte, rosu,galben, verde si ei sunt oameni, zic.Ii arat vanzatoarei ce doresc, amabila imi arata din care sa-mi aleg si dupa ce m-am hotarat ma duc cu mana la poseta sa scot potofelul, cand vad ca poseta este deschisa si in ea nema portofel. Intru in panica, strig „portofelul”, „mi-a luat cineva portofelul” si ma uit cine iese din magazin. Vanzatoarea imi zice ca tocmai a iesit o „duoamna” care acum e departe, eu ma gandesc o clipa sa-i controlez pe toti cei de fata mai intai, dar dau fuga afara prin curtea pietei, nu mai vad frumusetile de toale colorate, ies in parcare si disperata incep sa strig „politia”, politia”, unde e politia?”. Vad rezemata de un zid o fata la fel, ii zic ei, tu ai fost la carne acum, ea-mi zice ca nu s-a miscat de acolo de ceva vreme, apoi in timp ce mai strig o data „politia” vine catre mine duoamna ceea cu barbat’su dupa ea. Zic, tu ai fost la carne dupa mine, da? Zice, da am fost. Eu, mi-ai luat portofelul din geanta, ea cica, ba eu nu, barbat’su striga si el la mine ca ei  nu-s din astia, sa ma duc la masina sa caut.Asta ca eu ii zisesem,  l-ai dus la masina, ca de acolo veneai acum.

Si uite-asa, genunchii imi tremurau, ma tot gandeam, nu la bani, c-am mai pierdut eu bani, ma gandeam ce mai aveam in portofel in afara de cardul de sanatate, dupa care ma duce ingerul pazitor, fiindca  nu constietizam, sa deschid fermoarul la sacosa in care am pus borcanul cu miere tocmai achizitionat din piata mai inainte si gasesc portofelul. Niciodata, dar niciodata nu pun portofelul in altceva, chiar daca are fermoar, decat in poseta.

Continuarea nu mai conteaza, conteaza ca eu, in tremuriciul meu fizic si psihic, nu m-am mai gandit sa-i cer scuze duoamnei, drept pentru care o fac acum: Doamna imbracata in culorile mele preferate vara, te rog sa ma ierti ca te-am banuit de hotie, iarta-ma si ca nu ti-am cerut scuze fata de lumea adunata ca la circ in jurul nostru, iarta-ma ca, din disperare, mintea, ratiunea  nu au mai functionat exact asa cum este cand iti pierzi simtul ratiunii.

Care s-o mai duce in penultima zi de ceva anume sa cumpere ceva….cand in congelator sunt de toate…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.