Pisici, pisici, pisici, de șapte ori pisici

6 Responses to Pisici, pisici, pisici, de șapte ori pisici

  1. Sa-ti traiasca!!!!Sunt scumpici.N-am sa inteleg cum sunt multi oameni,daca pot sa-i numesc asa, care nu iubesc animalele.Fie ca sunt pisicute,caini etc.Eu simt ca respir prin ele,ma binedispun ,intr-un cuvant simt ca sunt vie si traiesc.Cu stima si pupicei multi pisicutilor.Violeta

  2. Buna ziua, mama pisicilor !
    Sunt sapte ? Nu se cearta ?
    Am fost plecata patru zile si ieri, cand am venit, ma asteptau la poarta toate cele patru ale mele; bineinteles ca le-am alintat cu drag.

    • Acum avem sapte in casa, ca Tom a plecat cu otrava de unde a mancat-o, cu tot, in Rai. La noi e mai mult Iad; azi le-am lasat liberi pe aia 3 mari si pana la urma au venit acasa strigate. Unde nu ar sta si ale noastre in curte la noi sa nu plece sa pateasca rau?! Dar astea sunt „ducace”, azi am avut curajul sa le las singure afara ca am fff multa treaba si suntem fff obositi.
      Te imbratisez, Dana Is.

      • Si ale mele pleaca din curte, stau cu grija.
        Vecina de alaturi are un caine lup care nu prea iubeste pisicile, noroc de copacii inalti in care se refugiaza obraznicaturile. Iar eu dau telefon , o rog pe vecina sa lege cainele ca sa poata dumnealor sa coboare si sa vina acasa. O distractie, ce mai… Sa vezi ce frumos e cand sta cainele jos si asteapta la pomul cu roade mieunatoare.
        Dar pana acum n-a disparut niciuna din motive canine, ci doar ,,umane”. Acum cativa ani au disparut multe pisici din cartier pentru ca murdareau cu labutele mobila de terasa (de la Mobexpert!) a unui vecin. Nu mai comentez.

        • Pe aici oamenii iubesc pisicile, nu le fac rau, dar eu ma ingrijorez ca se duc printre blocuri, le prin copii care fac rau pisicilor, le mutileaza si de asta mi-e teama, dar acum nu mai pot sa le tin in casa si nici nu le mai pazesc pe cele mari care mai sunt 3, pe aia mici ii pazesc pana devin adulti , apoi ii las si pe ei in grija Domnului.Incepem curatenia casei si e ff complicat ca nu mai suntem liberi sa o facem. Cand fac treburile zilnice sunt deja obosita si e greu sa ma apuc de camara, de bucatarie, de geamuri etc etc .. 🙁 Noroc ca am cam terminat cu conservele.
          Vecinul ala in loc sa se bucure ca populeaza cineva viu terasa aia…ma rog, oameni si (ne) oameni 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.