O emisiune de televiziune, doua invitate: mama si fiica, o moderatoare fara prezenta de spirit, un final nefericit pentru mama badjocorita. Rusine moderatoarei ca nu i-a dat dreptul la replica mamei, ca nu a asuigurat spatiul in care aceasta sa se exprime, din moment ce a fost invitata in emisiune.
Ieri, o moderatoare care a invitat-o pe mama uneia sa-si spuna punctul de vedere in direct a condus emisiunea in asa fel incat mama respectiva era cat pe ce sa faca infarct sau apoplexie de nervii pe care i i-a facut chiar ea, moderatoarea.
In timp ce fiica obraznica si mahalagioaica debita necontenit, nelasand spatiu pentru nici-o replica, o badjocorea pe mama-sa, ii dadea cu buchetul de flori in cap, adica peste fata si mama disperata ii cerea moderatoarei sa o opreasca pe fiica sa-i dea si ei cuvantul, caci de aia venise, ei bine, moderatoarea ii tinea isonul fiicei (cred ca proastei asteia ii era frica de gura fiicei si de faptul ca cine intra in gura aleia troaca de porci o face).
Am trait si eu niste momente de nervi la maxima intensitate, fara sa fiu implicata, doar ca telespectator, cat am stat pe acel canal, 5 minute, caci nu suport s-o aud pe maimuta aia mai mult de atat, repetand aceleasi lucruri, aceleasi fraze, sub masca de “jmekera” si “atotstiutoare”.
Doamne, Pepe draga, nu vei scapa niciodata de asta, te va urmari toata viata, iti va face zile fripte pana la moarte, acest gen de persoana functioneaza dupa dictonul: “daca nu vrei sa-mi fii prieten atunci vei fii dusmanul meu de moarte”.
… s-a devalorizat. Nu voi mai folosi aceasta sintagma fiindca, deja, mi se pare o dulcegarie cu care sa-ti faci campanie electorala. Se multumeste din gura, in majoritatea cazurilor, nu din suflet. Si nici din inima….