Category Archives: Romania

1 Decembrie 2018

Traiesc. Simt. Vad. Aud. Ma bucur. Ma gandesc.

Si cred ca in urmatorul secol vor disparea natiunile fiindca lumea se va  amesteca precum zmeura cu banana cu afinele cu mierea cu laptele in blender. Va fi din nou ca la Turnul Babel. Stiti cum este difuzia ca fenomen fizic?

Difuzia moleculară este pătrunderea moleculelor unui corp, printre moleculele altuia, fără să existe curgere. Difuzia explică fluxul net al moleculelor dintr-o regiune de concentrație mai mare la una dintre concentrație mai mică, dar este important de remarcat faptul că difuzia, de asemenea, apare atunci când nu există nici un gradient al concentrației. Rezultatul este o amestecare treptată a particulelor. Într-o fază, cu temperatură uniformă, fiind absente forțe externe nete care acționează asupra particulelor, procesul de difuzie va duce în cele din urmă în amestecarea completă. Exemplu: cerneala și apa. Se auto-amestecă, deci nu există curgere.

Cam asa va fi difuzia oamenilor din intreaga lume, migratia va caracteriza urmatorul secol, vor disparea natiile, tarile, popoarele si alte notiuni care definesc o zona geografica. Acest fenomen s-a petrecut deja in America de Nord unde au migrat oameni din toata lumea si s-au amestecat (anihilandu-i pe bastinasi). Si in Australia s-a intamplat tot asa doar ca difera inceputurile si motivatiile.

Se pare ca pe aceste doua continente lumea o duce mai bine, se pare. Deci, inevitabil, asa va continua in toata lumea. Daca difuzia moleculara se face de la sine si in toate sensurile, difuzia oamenilor se face intr-un singur sens, de la „mai rau”la „mai bine”. Si, intotdeauna, undeva va fi mai bine decat altundeva.

Nu o sa ne mai mandrim mult cu faptul de a fi romani, cel mult vreo 30 de ani. Deci, hai sa ne bucuram ca suntem romani dar sa ne putem bucura si de faptul ca suntem oameni (caci, nu am luat in considerare ingineria genetica si evolutia ei).

LA MULTI ANI  OAMENILOR DE PRETUTINDENI!

 

De la un os mi s-a tras…

Era cu doua zile inainte de revelion, ne saturaseram de supa de gaina si m-am hotarat sa fac ciorba. Dar ciorba ca cea din sira spinarii de porc, cu destula carnita pe ea, nu fac eu altceva mai bun, asa ca plec dupa os.

Ca sa o rezolv repede, nu ma duc departe, numa’n piata ca-s destule magazine, carmangerii. Vad in galantar ce cautam si ma asez la coada. La coada multa lume cam colorata la imbracaminte, rosu,galben, verde si ei sunt oameni, zic.Ii arat vanzatoarei ce doresc, amabila imi arata din care sa-mi aleg si dupa ce m-am hotarat ma duc cu mana la poseta sa scot potofelul, cand vad ca poseta este deschisa si in ea nema portofel. Intru in panica, strig „portofelul”, „mi-a luat cineva portofelul” si ma uit cine iese din magazin. Vanzatoarea imi zice ca tocmai a iesit o „duoamna” care acum e departe, eu ma gandesc o clipa sa-i controlez pe toti cei de fata mai intai, dar dau fuga afara prin curtea pietei, nu mai vad frumusetile de toale colorate, ies in parcare si disperata incep sa strig „politia”, politia”, unde e politia?”. Vad rezemata de un zid o fata la fel, ii zic ei, tu ai fost la carne acum, ea-mi zice ca nu s-a miscat de acolo de ceva vreme, apoi in timp ce mai strig o data „politia” vine catre mine duoamna ceea cu barbat’su dupa ea. Zic, tu ai fost la carne dupa mine, da? Zice, da am fost. Eu, mi-ai luat portofelul din geanta, ea cica, ba eu nu, barbat’su striga si el la mine ca ei  nu-s din astia, sa ma duc la masina sa caut.Asta ca eu ii zisesem,  l-ai dus la masina, ca de acolo veneai acum.

Si uite-asa, genunchii imi tremurau, ma tot gandeam, nu la bani, c-am mai pierdut eu bani, ma gandeam ce mai aveam in portofel in afara de cardul de sanatate, dupa care ma duce ingerul pazitor, fiindca  nu constietizam, sa deschid fermoarul la sacosa in care am pus borcanul cu miere tocmai achizitionat din piata mai inainte si gasesc portofelul. Niciodata, dar niciodata nu pun portofelul in altceva, chiar daca are fermoar, decat in poseta.

Continuarea nu mai conteaza, conteaza ca eu, in tremuriciul meu fizic si psihic, nu m-am mai gandit sa-i cer scuze duoamnei, drept pentru care o fac acum: Doamna imbracata in culorile mele preferate vara, te rog sa ma ierti ca te-am banuit de hotie, iarta-ma si ca nu ti-am cerut scuze fata de lumea adunata ca la circ in jurul nostru, iarta-ma ca, din disperare, mintea, ratiunea  nu au mai functionat exact asa cum este cand iti pierzi simtul ratiunii.

Care s-o mai duce in penultima zi de ceva anume sa cumpere ceva….cand in congelator sunt de toate…

Alegeri 2016

Mă uit înapoi chiar din 1989 încoace și ce văd este o retrospectivă.La revoluție s-a vehiculat sloganul”jos ceaușescu” până în 22 dec. și apoi s-a încercat „jos comunismul” după care dl. Iliescu a emanat” un comunism cu față umană”.

A fost marea șansa-precum marea schismă-la alegerile din ’92. S-au prezentat în fața noastră doi domni care știau ce este democrația și unu care o mima. Voi pe cine ați ales atunci? Normal, pe ăla mai frumos la…zâmbet și nu că era frumos, ci că era confortabil pentru voi o schimbare mai mică. Băăăi…ce ne facem dacă nu ne place cum va fi cu ăștia democrați adevărați? hai să nu fie prea mare schimbarea. Și schimbarea nu a fost prea mare, a fost suportabilă. pentru cine? pentru cei care nu au murit atunci, pentru cei care nu au manifestat atunci, pentru cei care nu au fost schingiuiți de „mineri”, pentru noi, „astialanti” a fost ok. Eram tineri (așa cum și voi sunteți astăzi), ne-am continuat viețile și am suportat consecințele schimbării.

Din greșeala aceea rezultă toate cele ce s-au întâmplat în cei 25 de ani. Ați vrut atunci comunismul lui Iliescu, îl aveți și acum, fiindcă, din toate grupările politice care ne-au dat impresia de pluralism politic, din toate a rămas doar una care se tot fărâmița pentru că șefia trebuia multiplicată. Și pentru că democrația pluripartinică trebuia mimată.

Rețineți, oameni buni, toți, dar absolut toți (hai, cu mici excepții) care au rămas ca grupare politică au la bază FSN al lui Iliescu.

De aia spune lumea că „toți sunt la fel”, de aia nu se duc tinerii la vot, de aia avem aceeași clasă politică în continuare. Nu ați ales riscul în ’92, acum aveți aceste consecințe.

E atât de simplu de înțeles; lumea se întreabă de ce nu apar alți oameni care să ne reprezinte? De ce? Pentru că acei alții nu au avut ce căuta în grupările rămase pe scena politică după desființarea pluralismului politic.Nu s-ar fi regăsit nicăieri printre cei de aceeași factură și fiindcă au vazut cât de tari au fost fesenistii lu’Iliescu astfel ca au rămas doar ei, fărâmițați, așa cum am zis, pentru a fi mai mulți șefi, că doar șefii au șanse , șefii partidelor.

Posibil că și dacă altcineva ar fi fost președintele dintâi al României Libere să fim fost împinși spre NATO, spre UE, dar poate că ceilalți, cei care nu au avut șansa să ne arate, ar fi avut o poziție fermă în privința privatizării întregii economii existente. Poate că din privatizare se făceau autostrăzi și din legi respectate se încasau bani la bugetul țării și după privatizare nu s-ar fi lichidat și vândut la fier vechi.

Eu nu-s omul trecutului, fac azi o excepție și mă gândesc „cum era dacă…”

De ce am rămas inerți când ne spuneau miniștrii că UE cere să privatizăm una și alta? Eu mă întrebam și atunci de ce e permis ca banii obținuți din privatizarea băncilor, combinatelor, uzinelor și fabricilor să între în bugetul din care guvernele plăteau salarii și pensii? Ziceam atunci, e ca și când eu îmi vând căsuța mea cea mică și în loc să-mi fac alta mai confortabilă, pap banii pe la magazine, în călătorii și apoi ajung pe stradă. Așa este acum România: o țara care din vânzarea economiei care era foarte bună a ajuns pe străzile Europei.

Cum de nu s-au gândit cei care au semnat lichidarea României, că pleacă lumea din țara, că trebuie să se împrumute ca să plătească pensii, că neavând locuri de muncă ci doar birocrație, nici bani la buget nu vor fi si că țara se duce de râpa?!

Am pierdut o mare șansă în ’92, acum, hai să reparăm greșeala.