Category Archives: zicerea Elisei

Ce m-aș face fără oțetul meu de mere?

Fiindca fac si eu prostii, fac unele nefacute de care stiu din start ca nu ar trebui sa le fac si , totusi, parca ala cu coada ma impinge sa le fac.

Asa mi-am facut zilele trecute o masca pentru par cu uleiuri si alte cele,  am pus-o pe cap si apoi am facut cum am citit undeva, nu spun unde fiindca nu este o metoda buna, deci am acoperit parul/capul cu casca de dus, asta era bine, apoi am luat un prosop si l-am inmuiat in apa calda (asta nu era bine) si stors mi l-am invelit in jurul castii, apoi alte doua prosoape ucate au acoperit totul. Zicea, tot acolo, sa stai multe ore, adica toata noaptea, eu am stat doua ore ca m-a luat un frig la cap, cate prosoape as fi adaugat frigul imi patrunse in oase..le capului si ale urechilor si asa ca am sta de la 16 la 18, doua ore dupa care m-am spalat, uscat cu foenul, mi-am incalzit scafarlia, mi-am impletit parul si mi-am pus ceva cald pe cap, adica un fular de mohair ca un turban.

Ei, bine, a doua zi dimineata simteam ca maxilarul inferior mi se blocase partial, ca ma dor toate articulatiile faciale, in jurul urechilor, ma umflasem la glandele sublinguale si ma durea la usoara apasare totul, inclusiv toata musculatura corpului, asa ca, dupa masa, cand a sosit al meu acasa m-a inmuiat in otet de mere cald, ceea ce am continuat si eu, azi de dimineata, doar pe la gat, in jurul capului, maxilarului etc.

 Acum abia imi rasucesc capul stanga-dreapta si inseamna ca trebuie sa ma inmoi din nou in otet de mere. Chiar, ce ma faceam daca  nu aveam, ca aspirine n-am luat, am citit, de curand, cat de periculoase sunt aspirineleee!!! Vai de noi si de descoperirile care urmeaza! Cand o sa aflu ca nucile si alunele sunt daunatoare, ce m-oi face? Ca Ginkgo-Biloba in loc sa-mi redea memoria mi-o sterge?! Ha??Ce-o sa fac atunci?

Asa ca, pana la vara cand va fi cald afara, nu ma mai maschez la par.

Reteta era asa: 2 lingurite ulei de ricin, 2 lingurite ulei de masline, 2 linguri miere, un galbenus, putina zeama de lamaie. Am facut intai maioneza si apoi am amestecat zeama si mierea, compozitia am pus-o pe scalpul uscat (aici unele ziceau ca pe umed, altele ca pe uscat), am masat cat m-a lasat ca se intarea rapid si  nu am incalzit uleiurile asa cum se spunea, deci alta greseala. Cert este ca nu ma pricep sa-mi pun masca pe par desi  nu este prima oara.

2012- An Nou Fericit!

Mai e un pic si incep sa trec in Anul Nou treptat, treptat cu fiecare meridian deodata. Fiindca eu sunt universala si traiesc pe toate meridianele deodata. Nu am inceput pregatirirea meniului de Revelion, inca. Sotul meu prepara (chiar acum) meniul pentru catei si nu ne suprapunem. Deci, astept. Nu am decat de asezat sarmalele cu costita in oala si pus la foc, de fiert carnati cu coaste afumate si presarate cu hrean proaspat ras, de pus o friptura marinata de ieri, la cuptor si de scos bigudiurile care m-au chinut asnoapte. Dar sa nu vorbim despre mancare, inca nu s-a terminat cea de la Craciun. De bautura sa vorbim.

In sfarsit, dupa ani de zile in care am strans poamele si nu am reusit sa le rafinam, anul acesta s-a intamplat. Nu pot sa va descriu gustul, mireasma ce-ti  gadila simturile la prima sorbitura, piersica si para cu parfumul lor cu tot, cu dulceata lor si cu taria potrivita. No’ hai sa traim, atunci!  Si, unde mai pui ca in samburele de piersica se afla tamaduirea lumii: vitamina B17!

Da, ceeace scriu cateodata despre starea actuala a noastra ca natie nu ma caracterizeaza, depasesc usor nemultumirile, nu las nervii sa ma domine, bolile sper ca le tin la distanta de noi, totul fiindca noi sau eu sunt doua entitati: eu cu trupul si sufletul si creierul . Eu, adica un subaltern al creierului, un subaltern cu personalitate care nu tace ci stie ce sa ceara,  ii cer creierului cate ceva si el actioneaza intocmai. Mare lucru sa ai comunicare cu propriu-ti creier invers decat este firesc. Sau , si mai bine, in ambele sensuri.

Multumesc Doamne ca pot. Ca sunt. Ca gandesc. Ca nu m-am (sper) ramolit. Ca vad partea plina si ceea ce nu reusesc sa rezolv ignor, fiindca, poate, nu-i important.

Familie mica si legata de anumite meridiane, prieteni multi si deasemenea pe toate meridianele, va doresc

AN  NOU  FERICIT!  

Anul 2012, contrar zicerilor, sa fie conform asteptarilor: mai bun, mai frumos, mai cu sanatate, mai cu impliniri, mai cu calatorii, mai cu multe bucurii! Va imbratisez chiar in clipa trecerii dintre ani cu gandul la toti si la fiecare.

LA MULTI ANI!

Nu este totul pierdut?

“Am urmarit leapsa asta de la inceput, ea s-a imprastiat si asa imprastiata ajunse la mine. Mai toata lumea scrie optimist, iar eu ma intreb daca chiar asa si crede fiecare ca va fi. Fiindca eu nu pot sa scriu ceea ce sper, caci de sperat am sperat si-n 2009 pana la convingere, ca asa va fi. Si nu a fost asa. Eu, acum, nu cred ca totu-i pierdut ci ca tara asta este pierduta. Inglodata in datorii (o familie inglodata la acelasi camatar sfarseste  pierind de mana camatarului,  ori, daca e vreo alternativa, devenind sluga aceluia). Iar tara asta a mea este deja in aceasta situatie. “Camatarul” de fmi ii va lua tot ce mai are ,  in contul datoriei,  dupa care o da la mezat.

Cine ar fi  trebuit sa o fi aparat? In primul rand noi toti sa fim avut intelepciunea  sa nu o dam pe mana unei javre (ca se vedea de la bun inceput ce este) . In al doilea rand sa fim avut ostasi destoinici care s-o apere (nu cu pretul miilor de euro cum apara Afganistanul) cu patriotismul specific ostasului. Apoi sa fim avut o patura sociala reprezentativa de intelectuali devotati valorilor romanesti, care sa nu se vanda de la  un pres la altul timp de 22 de ani. Acum vorbim degeaba fiindca “scroafa-i moarta in cotet”, tara este deja vanduta (va amintiti cum zbierau unii cand candidau taranistii si liberalii? “nu ne vindem tara!!!!”, asa zbierau si au dat-o cui stiti si voi si aici am ajuns. punct .)

Nu, nu este totul pierdut in lume, lumea-i larga, romani sunt ,  in curand, mai multi afara decat inauntru, Romania nu mai este demult intre granite ci “imprastiata” peste tot . Insa, ceea ce urmeaza sa se intample  inauntrul granitelor, pentru noi, majoritatea cea care traieste doar ca sa plateasca facturi si sa-si asigure hrana cea de toate zilele, pentru noi va fi urat. Urat fiindca nemultumirile aduc dupa ele boli, nervii aduc dupa ei boli, neajunsurile aduc dupa ele boli si bolnavii vor pieri mai curand in spitale decat tratati acasa cu leacuri babesti. Deja suntem in Evul Mediu, vrajitoarele incep sa fie “arse” pe rug, ploaia vine doar daca vrea Dumnezeu si nu fiindca sunt conditii fizice care o declanseaza, tot ce ni se intampla este determinat de vrerea Lui si nu de ticalosia conducatorilor neiubiti, iar acel “lasa-ma sa te las” este expresia lui “asa a fost sa fie”. Uitam ca acest dicton se refera doar la un singur moment al vietii fiecarui om, moartea. Noi extrapolam si ne justificam, noi explicam si ne scuzam, noi tinem discursuri si ne lamentam, noi generalizam si ne disculpam, noi suntem autori de fraze (“editam fraze” cu usurinta), ii facem praf pe cei care ne citesc/asculta, ei ne citeaza, ne apreciaza : “ce bine le zice!” si avem activitate. Ce facem la servici, fiecare dintre noi, asta o stiti doar voi , eu nu mai am, dar tare ma tem ca aveti timp (mai ales daca lucrati la stat) sa va piliti unghiile, sa dati cateva e-mailuri, sa dati si telefoane de pe telefonul institutiei, sa va interesati de una sau de alta, sa  va faceti piata,  sa vorbiti intre voi cand cetateanul asteapta la ghiseu, la coada, la tejghea, etcaetera.

Personal, eu regret ca mi-am facut aceasta casa in tara mea, casa care imi ia numai pentru incalzirea ei din octombrie pana in mai treisferturi din pensia mea, luna de luna,  restul mergand pe celelalte cinci facturi. Daca as fi locuit la bloc mi-as fi luat traista-n spinare, un fluier de oier si as fi plecat in lume, poposind in marile centre urbane din Europa ,  fluierand a paguba.

Da, este o  leapsa (primita de la george geacar -“”scopul fiind de a semnala fapte și evenimente pozitive, care îndreptățesc optimismul în legătură cu „starea națiunii”  ” ) si zau daca stiu cine ar avea placerea sa o continue, deci nu pot sa numesc pe cineva, se poate continua si la comentarii.”

Asa scriam acum doua zile. Am lasat sa treaca sarbatoarea de Craciun. Daca las sa mai treaca timp nu o mai postez niciodata. Acum puteti citi aici si aici, sigur ma veti ierta pentru parerea mea..