Desigur ca hecium-peciul sau pasta de macese este un preparat adorabil. Cu totii am mancat pe paine asa ceva. Dar cand te gandesti cate ore se fierb macesele ca sa obtinem aceasta pasta, nu cred ca mai e vreo urma de vitamine. Intai se fierb fructele in apa, iar apoi, dupa ce se obtine pasta se adauga zahar si se mai fierbe o data. Eu am incercat, acum cativa ani, sa pastrez comorile de vitamine in miere. De ce catina se poate si maceasa nu? Asa ca, avand un maces in curte, dupa ce le-am cules, le-am spalat, le-am asezat pe tavi sa se svinte si apoi le-am luat cu cutitasul moturile alea din varf. Unele erau deja moi altele erau tari, nu conteaza, important este sa nu se destrame sa nu iasa semintele si acele afara din pielea lor.
Dupa asta le-am pus intr-un borcan si am adaugat miere peste ele. Am un borcan de cativa ani, ca am luat zeama din el cand si cand imi aminteam si unul proaspat facut care va sta un an pana sa folosesc.
Dupa ce se termina sucul acela plin de vitamine, pe care-l iau cu ligurita si cu grija, voi pune cate-o lingurita din compozitia veche in ceai, dupa ce se dizolva totul il strecor pritr-o sita deasa si astfel consum toata compozitia din borcan.
In noul preparat voi amesteca o vreme, pana cand nu mai sta mierea la fundul borcanului, apoi, bine inchis, il depozitez oriunde, poate sta si la caldura din bucatarie.
Restul de macese le usuc spre a le folosi la ceai. Se pun cateva macese in apa de cu seara si dimineata se da un clocot, nu mai mult, apoi se strecoara.
Se pare ca din 2009 este borcanul meu. Nu, nu cred ca este expirat, e delicioasa mierea acrisoara, parol! http://172.105.177.70/2009/09/18/alte-conserve-2/
