Nu-mi vine sa cred cat de mult pot dormi aici, langa Oceanul Indian, cu aerul acesta care-i mai mult vant, cu ploile astea care-s mai mult rafale si rapaieli, cu toate ca uneori chiar nu fac nimic-nimic toata ziua (fiind ploi nu o duc eu pe Lara Nicole cu caruciorul la gradinita) , dorm de rup si ziua si noaptea. Adorm citind doua pagini, adorm doar daca stau la orizontala, adorm si tastand, chiar acum, desi este doar ora 22 (17 la noi in tara). Nu am insomnii ca acasa.
Altadata ma duceam pe jos pana la Wanneroo , colindam magazinele, imi luam o cafea la cutie, o inghetata si cascam ochii la lume. Acum nu m-am incumetat, inca, sa plec de acasa singura. Intr-o zi tot o sa colind micul centru al cartierului. Insa cred ca nepotica mea imi este suficienta, nici nu imi doresc sa ma comport ca un vizitator, de fapt tot ce era de vazut aici am vazut in 2010.
Sunt zile bune si zile mai putin bune si pentru ea, sunt zile cand este happy, rade cu toata fetisoara ei minunata cand apar la gradinita si alearga in bratele mele, ma ia de gat si ma strange, eu o alint, o dragalesc si ea se bucura, ne bucuram amandoua. Acasa ne jucam, incepe si ea sa vorbeasca cu papusile, povesteste cu ele, le arata curtea unde noi doua alergam dupa mingi si dam suturi, unde ne uitam pe cer si vedem Luna ori curcubeul, unde cauta melcii doar sa-i vada(coabitam cu melcii, nu avem ce le face, au cochilii verzi sau albe si dorm pe frunzele plantelor din curte). Uite ca nu m-am uitat sa vad cum ii zice melcului in engleza…
Dar timpul petrecut cu nepotica mea este atat de scurt! Chiar aseara i-am spus bunicului (bucu ) ca mi-e mila de viata ei, cam 10 – 11 ore din zi petrece la gradinita, acolo mananca, doarme, se joaca, este instruita de catre educatoare si ingrijita de catre ingrijitoare. Dar de iubit, de dragalit si alintat, oare o face cineva de acolo? Nu cred. Asa ca saracuta de ea este avida dupa imbratisarile noastre, sta ca un mielusel la mangaiat, la pupat, vrea in brate langa inimile noastre pe care stie sa le deseneze si sa zica cum fac ele: bum-bum. Asa ca seara trece repede, fiind franta de oboseala si fiindca dimineata se trezeste la 6 cateodata si de asta zic ca sta atat de putin cu noi . Noroc in weekend-uri cand abia asteapta sa plece cu masina oriunde, la shopping, la party, la masa de pranz, oriunde.
Nu am publicat aseara, de dimineata am lasat-o sa doarma pana la ora 8 aproape si am ajuns la gradinita la 8;35. Era vesela si bine dispusa ca si-a facut somnul fara sa o trezeasca nimeni. Este nor dar sper ca nu va ploua asa ca ma duc eu la ora 4 dupa ea. Intre timp am gradinarit, ceva de genul curatit teren de pir (in Ro ). Se pregateste si aici de primavara si vreau sa-i las cu gradina si peluza din fata casei curatite sa nu mai aiba treaba cu astea, insa mai mult de 2 ore nu pot lucra, ma dor mainile, asa ca mai am cateva zile treaba. Oricum, imi era dor sa fiu sanatoasa si sa pot lucra, asa ca acasa la mine. De azi intr-o luna pe timpul asta ma pregatesc sa decolez . Ce repede trece timpul , ce repede trece viata!
