De acum,orice se va-ntampla la nivel local,national sau mondial nimeni nu mai trebuie sa caute vinovati.E simplu.Criza e de vina.
Daca pana acum mai marii orasului meu nu au stiut sau n-au avut interesul,sau nu s-au priceput sa faca proiecte pentru a obtine bani europeni pentru realizarea lor,de acum nici nu mai sper sa se-ntample ceva bun in acest sens,caci a venit…criza.Si daca este criza cine mai are pretentii sa vada mici sau mari realizari prin oraselul lui, plin de trotuare nereparate si pline de masini stationand pe ele (o parcare din aia cum am vazut eu in America,oare nu se putea face si la mine-n oras??Asa,cu niveluri,cu plata,ma rog…) de trebuie sa faci slalom,ca pieton,sau sa mergi direct pe marginea soselei,pe dreapta, precum bicicletele,asta daca ai curaj.Despre cum arata gazonul,portiunea aceea dintre sosea si trotuar,mai ales in fata caselor de bogatasi ,din astia cu afaceri de dupa 89,care intra cu masinile lor grele,intorc si stationeaza pe locul care altadata se numea gazon,sa nu mai spun… ca este dureros.Dealuri si vai,urme adanci de cauciucuri late care patineaza in noroiul format in loc de gazon,dar si trotuar cu forme de relief,ca doar daca bosul respectiv si-a adus o basculanta de…ceva,ce conta ca strica trotuarul,din moment ce el isi pardosea propria-i curte?Eeee,daca era trotuarul lui ,poate ca-l ferea de ruperea de sale,dar asa…
Daca pana acum soclul pentru monumentul eroilor astepta bani,deci proiect,dosare,documentatie pentru a continua lucrarea,de-acum incolo nimeni nu se mai asteapta sa apara opera nu stiu cui acolo,ca doar e criza!
Daca Cetatea Fagarasului are acoperisul unei cladiri gata sa se surpe si, iarasi ,de atatia ani de cand se lucreaza cu proiecte si cu bani europeni nu am vazut nicio interventie,macar niste proptele acolo…sa ne simtim siguri cand vizitam Muzeul si mai hoinarim un pic prin curte,sa fim siguri ca nu ne cade o tigla drept in cap,acum speranta s-a evaporat in ceata de pe lacul inconjurator.
Iar canalizarea orasului si conductele de apa sunt atat de vechi incat nu-i vara,an, sa nu apara cate-o arteziana pe ici pe colo,din spargerea tevilor,gheizere din ce in ce in ce mai dese in spatiu si timp.Nu era momentul prielnic sa se faca aceste lucrari mari,asa cum s-a facut la Brasov,atunci cand se puteau obtine bani pentru proiecte?Acum,daca e criza…cine mai are vreo asteptare?!
Si uite-asa de aproape 20 de ani, de cand am mai inceput o etapa, singurele lucrari care-ti iau fata prin acest oras si prin toate,de altfel,sunt clariri de banci,de Distrigaz,de Electrica,de CEC si de supermarketuri,de casele lor pompoase si imense in curtile carora asa cum vazusera ei prin occident,verdele a disparut de pe pamant, rezumandu-se la cate-un arbust in ghiveci,iar griul a invadat curtile,gradinitele de flori transformandu-se in chioscurile din fata caselor(asta-i model autohton),care fireste ca acum stau inchise.
Iar sosele,trotuare,canalizare,apeducte,autostrada,cai ferate,aspect ingrijit si frumos al strazilor(nici nu zic nimic de curatenie,se subintelege in aspect ingrijit),parcari si… administratie care sa intretina toate astea,dar si politie care sa-ti dea impresia de siguranta,legi care sa se si aplice si hotia de orice fel pedepsita si….
Cand ma asez pe butucul din spatele casei, sub pergola cu clematita si trandafirii cataratori, cu flori pe care le cunosc sau nu, incep sa visez. Recunosc ca nu am facut-o pana acum, eu imi propuneam si apoi, daca era posibil, faceam, dar de visat nu obisnuiam sa visez, decat noaptea in somn.
Visez sa-i spun povesti seara cand se culca si ea sa nu adoarma pana nu se termina povestea, asa cum s-a intamplat la doua luni ale ei cand am potolit-o din plans doar cu o poveste si a adormit abia la sfarsitul ei. Visez sa-i asez parul pe frunte, sa-i impletesc codite si sa o imbratisez, daca ei ii place asta, s-o tin o secunda langa inima mea si sa-i transmit toata dragostea mea care , acum, ma doare tare.