Nărav românesc

Trecusera cateva zile de la sosirea mea aici, in Australia, la copiii mei si am inceput sa strang dopurile de la peturile de pepsi,cola si alte cele.Intai i-am spus fiului meu sa-mi tina,adica sa nu arunce, niste peturi (ce-s alea peturi,zice? ) ca-mi trebuie unul sa-l pun peste samburii de avocado si alte cateva sa tin apa statuta ,sa ud plantele din curte,rozmarinul,lamaiul si altele,cand nu le uda suficient instalatia de irigat.

Ce faci cu dopurile,ma intreaba Cosmin.Pai,vad eu,poate trebuie la ceva.Si uite asa am strans vreo 7 dopuri,le-am asezat sub robinetul de la lavoar,oricum mai erau acolo niste lucruri la care eu nu le gaseam rostul.

Ma uitam cu regret cand aruncam cutiile din plastic,cutii pe care acasa le adun caci le folosesc fie la rasaduri,fie la adunat seminte,fie la alte depozitari temporare.Dar m-am abtinut,nu o sa umplu valiza cu ambalaje,la intoarcere.Totusi,un borcan, din care am golit dulceata de cirese amare ,tot l-am luat,ca sa ma uit la el si sa zic:uite…cand am fost in Australia,la copii….

Dupa doua luni,aproape,adica acum o saptamana ma uit la dopuri (caci ele stateau in fata mea,ziilnic cand spalam lucrusoarele fetitei) le adun intr-o mana si zvarc la gunoi.Nu am la ce sa le folosesc.

11 Responses to Nărav românesc

  1. Elisa draga, am crezut ca te apuci de confectionat covorase din dopurile de la sticle(pet-uri).Avem o matusa care facea din astea!

    • Da,Mona,din orice se paote face cate ceva.Tatal meu a facut casuta bobocilor,ratustelor si puilor de gaina,inclusiv cu clostile respective,din sticle cu sectiune patrata si fumurii.Eu am vazut pereti de case construite din peturi,fara dop,haha,dar eu ma gandisem ca poate-s bune la ceva ,asa putine,ca nu se beau pe aici sucuri ca pe la noi,decat rar 🙂

  2. Pingback: Moratoriu asupra bătăliei politice? « Hai ca se poate!

  3. Pingback: Basescu este pesimist si nu renunta la Anastase « Dum spiro, spero

  4. Pingback: Noiembrie de vară târzie! « Mirela Pete. Blog

  5. Pingback: Caius cel lunecos | Ioan Usca

  6. Da ai dreptate, la noi in oras si-a facut unu’ casa (adica cel putin peretii de la strada!) din sticle de sampanie (in prealabil a consumat sampania din ele, of corse!).Intr-un alt orasel unul si-a facut mobila din oase de animale…Vorba ceea nimic nu se arunca, totul se transforma si revalorifica…

  7. Elisa draga,imi pare rau ca ai aruncat dopurile si ca nu poti sa-ti aduci de acolo tot ce ti-ar face trebuinta aici.Am citit ca iti vei aduce o plapuma confortabila.Bine gandit.Prin anul 1982am primitdin Danemarca o haina lunga cu gluga si puf de pinguin,cu doua fete .Am iesit pe strada imbracata cu ea si am plecat la serviciu asa foarte mandra de achizitia mea.Ei bine,se uitau trecatorii ca la o ciudata.Am renuntat s-o mai port o vreme…totusi am imbracat-o cand m-am imbolnavit.A fost o iarna geroasa si eu facusem pneumonie..N-am mai tinut cont de ironii si am indragit-o.
    Sa nu te razgandesti si sa-ti aduci plapiumioara pufoasa!

    • este plapumioara,mai exact,costa cat un diner si-i din pene,material de dos supradens si usoara ca fulgul,deci pentru vara,plapumioara de vara,caci, de 10 ani ,si in Fagaras sunt veri fierbinti asa cum anul trecut si in Bucuresti a fost iarna grea cu zapada multa.Deci,ne aclimatizam,n-avem ce face altceva…

  8. Pingback: Moratoriu asupra bătăliei politice?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.